Desi Israel nu se afla chiar in top destinatii de vacanta, multi oameni fiind sceptici avand in vedere localizarea tarii aproape de zone de conflict, eu am avut o surpriza mai mult decat placuta vara aceasta, descoperind un popor minunat si o tara pe masura petrecand o saptamana aici.
Zborul pana in Israel este unul lejer de pana in 3 ore, exista mai multe companii care au curse directe, atat de linie cat si low cost. La o cautare amanuntita se gasesc si preturi atractive. Eu am plecat cu Wizz Air deoarece am preferat sa ajung in Tel Aviv dimineata si m-am intors cu Tarom, noaptea tarziu pentru a profita din plin de ultima zi de vacanta la destinatie. Am zburat pentru prima data la business class si m-am bucurat de zona de asteptare dedicata din aeroport, de mai multa atentie din partea echipajului, dar si de o masa pe masura.
Inainte sa plec mi-am facut o asigurare de calatorie – s-a nimerit sa fie la Generali, insa citind apoi conditiile mi-am dat seama ca nu am fost informata corespunzator: in cazul femeilor gravide, asigurarea include asistenta medicala numai pana in saptamana 26 de sarcina. Eu eram atunci in saptamana 25, prin urmare acoperita, insa mi s-ar fi parut corect daca mi s-ar fi spus atunci cand am incheiat-o.
Cum tara este destul de mica iar obiectivele turistice raspandite pe toata suprafata ei, am ales sa inchiriem o masina. Am avut si o asigurare care s-a dovedit foarte utila atunci cand am avut un mic incident.
Despre prima zi petrecuta in Israel am povestit aici, in urmatoarele zile am alternat plaja cu obiectivele turistice. Reintalnirea cu Mediterana a fost foarte asteptata. Mi-era dor de apa curata, nisipul fin si auriu, vremea atat de placuta. Poate ar fi fost bine daca valurile erau mai mici in unele zile, sa pot inota si sa nu trebuiasca sa ma apar atat de impactul asupra burtii, dar per total, zilele de plaja au fost memorabile. Un singur aspect poate a fost mai neplacut. Evreii sunt mari iubitori de caini, unul din 7 locuitori au cel putin un patruped. Si vin cu ei si la mare, binenteles. S-a intamplat intr-o dupa-amiaza sa ma simt cu adevarat agasata de multitudinea de personaje canine din jur care se alergau si dadeau cu nisip in toate partile, iar cei mari ma temeam chiar ca ma doboara. Exista plaje marcate ca speciale pentru caini si stapanii lor, insa am observat ca acest lucru nu prea se respecta, vazand caini si acolo unde scria clar ca accesul lor pe plaja este interzis.
Am prins cateva apusuri pe plaja, de fiecare data asistand la un spectacol memorabil al naturii. Mi-au amintit de alte apusuri mediteraneene despre care am scris aici.
Pentru a descoperi orasul Tel Aviv pas cu pas si a afla povesti despre trecut am participat binenteles la un tur pietonal. L-am ales pe cel care se organizeaza in fiecare sambata – From Old Tel Aviv To The “White City”. Lista completa si detaliata a tururilor pietonale gratuite care au loc in Tel Aviv este disponibila aici. Mi-a placut foarte mult arhitectura cladirilor de pe Bulevardul Rothschild, portul, iar orasul vechi, Jaffa, are un farmec aparte.
Pe langa Tel Aviv, imi doream mult sa vad si Ierusalimul si am facut si aici un tur pietonal in care am aflat lucruri interesante despre vechea cetate si cele trei cartiere importante ale sale: cel armean, evreu si musulman. Informatii despre tururile organizate se gasesc aici.
Eu aveam insa o proiectie a Ierusalimului vazut in filme, iar cand m-am apropiat si am vazut un mall in imediata apropiere a cetatii si aleile pavate pline cu tarabe cu nimicuri, mi-a fost cam greu sa simt sfintenia locului. La Mormantul Sfant, desi nu era aglomerat, un preot grabea vizitatorii sa iasa mai repede, Via Dolorosa – calea urmata de Isus de la intrarea in cetate si pana la rastignire trecea prin bazarul musulman si era greu sa vezi unde sunt marcate opririle Lui din cauza marfii indoielnice expuse peste tot. Pentru ca nu am apucat sa vedem chiar tot ce era de vazut in prima zi am hotarat sa ne intoarcem aici si in urmatoarea. Am avut parte de o noua dezamagire, care m-a adus cu ochii in lacrimi pentru modul in care am fost tratata. Daca ar fi sa vizitez din nou Israelul, as sari cu totul obiectivul care mi-a cauzat atata frustrare. In prima zi, facand turul pietonal, vizitand Mormantul Sfant si Zidul Plangerii, am ajuns in jurul pranzului pe la portile musulmane. La fiecare ni s-a spus ca accesul este permis fie numai musulmanilor, fie doar pana in ora 12 pentru vizitarea moscheei Al-Aqsa. Ne-am resemnat si de aceea ne-am grabit sa ajungem in Ierusalim de dimineata in a doua zi. La poarta la care se permitea accesul turistilor aflam acum ca accesul se face doar intre 12 si 13. Cum timpul era limitat ne-am pus la coada care se misca destul de greu, controlul de securitate fiind riguros, cu intrebari legate de religie si tara de origine. Dupa ce trecem de control, aflam ca trebuie sa fim acoperiti de haine pana in pamant pentru a putea intra in curtea moscheei. Asa ca pentru a imprumuta doua esarfe a trebuit sa platim 50 de shekeli, echivalentul a 55 de lei. Nu m-ar fi deranjat sa existe o taxa de intrare cunoscuta, iar esarfele sa poate fi imprumutate pentru cateva minune gratuit. Asa mi s-ar fi parut corect. Nici nu mergem 3 minute ca suntem opriti, un paznic imi spune ca nu pot intra in curte deoarece esarfa care-mi acoperea picioarele are o despicatura. Acela a fost momentul in care am vrut sa renunt, mi s-a parut o totala lipsa de respect din partea lor. De dragul sotului insa am continuat, facand schimb de esarfe. Nici nu intram bine in curte, ca suntem goniti agresiv deoarece era 12.50 si se apropia ora inchiderii pentru vizitatori. Am apucat sa facem doua fotografii si am fost dati afara efectiv, manati cu ceilati turisti ca o turma de animale. Am plecat cu un gust amar de acolo. In moschee nu se permite accesul decat musulmanilor. Toata tevatura doar pentru curtea ei chiar nu se merita.
Locul care mi s-a parut cel mai emotionant din Ierusalim, unde evreii se roaga fara incetare a fost Zidul Planegrii.
Locul crestin care a fost pe masura asteptarilor si care chiar m-a impresionat, datorita linistii din biserica reusind sa ma regasesc aici a fost Gradina Ghetsimani.
O alta experienta inedita a fost excursia la Marea Moarta. Drumul prin desert, pe autostrada a fost foarte interesant, iar cand am ajuns si am coborat jos din masina – stupoare, temperaturile erau insuportabile, in jur de 50 de grade.
M-am bucurat ca am gasit o plaja amenajata unde erau disponibile dusuri, vestiare, bar (intrarea era in jur de 55 de shekeli de persoana – 60 de lei). Am testat destul de repede apa, cred ca am stat 5 minute, apoi am fugit la dusul rece de pe plaja deoarece incepuse sa ma usture pielea. Senzatia de dus rece in caldura aceea era foarte placuta, mai ales ca si apa din Marea Moarta era prea calda, deloc racoritoare. A fost o experienta de avut o data in viata de care imi voi aminti mereu cu drag.
Un alt oras care merita vizitat in Israel este Haifa. Se organizeaza tururi ghidate gratuite prin gradinile Bahai aproape in fiecare zi, programul fiind disponibil aici. Noi am avut noroc sa ajungem cu 10 minute inainte sa inceapa singurul tur in engleza din ziua respectiva. Am aflat astfel multe detalii despre religia Bahai, care are o vechime de doar 200 de ani, insa are peste 7 milioane de adepti si este a patra religie monoteista din lume.
Ultimul loc vizitat in Israel a fost cetatea Acre. Mi-a placut sa vad aici multe comunitati de evrei imbracati traditional, insa erau cam multe gunoaie pe jos pe aleile cetatii.
Cel mai mult am apreciat in Israel ospitalitatea oamenilor, faptul ca am aut ocazia sa aflu multe lucruri despre stilul lor de viata si traditiile lor, stand la niste localnici. Nu ma asteptam sa gasesc o tara atat de frumoasa, in care m-as intoarce oricand cu drag.
2 thoughts on “Vacanta in Israel – tips & tricks”