Pana la mijlocul lunii august nu stabilisem nimic pentru o vacanta internationala vara aceasta. Aveam puse in calendar trei zile de concediu in ideea sa avem vacanta anuala in doi, pentru a sarbatori cei noua ani de casatorie, insa am asteptat pana in ultimul moment ca sa vedem lista de tari covid si pe baza ei sa luam o decizie. Daca se inrautatea situatia cu pandemia, pana la urma puteam proceda ca anul trecut, cand am facut trasee montane in doi. Deja ma gandeam la o excursie prin Muntii Buzaului, insa dupa ce am consultat lista de tari covid am realizat ca ne putem duce linistiti in Italia, fiind pe lista verde. N-am stat deloc pe ganduri si m-am uitat de zboruri pentru Florenta. Cum ar fi trebuit sa plecam doar in trei zile, nu am gasit locuri, insa m-am gandit ca Bologna ar putea fi o destinatie draguta si care ne-ar permite sa vedem si Florenta. Am luat bilete de avion la un pret foarte bun, 700 de lei pentru amandoi si am inceput sa ma uit si de cazare. Urma sa stam in Bologna patru nopti. Am gasit un apartament care mie mi-a placut. Incepuse sa fie inchiriat doar de vreo luna, totul era nou si era decorat intr-un stil minimalist apreciat de mine. M-a interesat sa fie in zona centrala, sa fie aproape si de gara (stiind ca vom ajunge si in Florenta), sa avem wifi, dar si o bucatarie echipata si un loc de luat micul dejun. Apartamentul l-am luat prin booking si s-a dovedit a fi o alegere buna. A costat pentru 4 nopti aproape 1300 de lei. Se numeste Boldrini Apartment by Woderful Italy.
Cum timpul era foarte scurt, l-am rezervat doar cu doua zile inainte de plecare, optiunile erau limitate, asa ca m-am bucurat sa gasesc ceva ce mi-a placut care indeplineste conditiile mele, fara sa faca o gaura semnificativa in buget. Si uite asa, chiar de aniversarea nuntii, pe 18 august, plecam in vacanta in doi.
Simteam nevoia unei pauze, a unor zile in care sa nu mai vina catre mine zeci de solicitari mami,mami -mami,mami. Din acest punct de vedere vacanta a fost ca o gura de aer proaspat. Copiii au ramas cu parintii mei si cu sora mea, care au avut grija sa nu ne duca lipsa, distrandu-le cu activitati una mai interesanta ca alta. De la yoga la jocuri cu cartonase motivationale sau experiente olfactive cu colectia impresionanta de uleiuri esentiale a Evelinei, la facut briose sau gem si zacusca cu bunica, Melania era atat de incantata, incat ne-a zis la telefon sa ramanem in vacanta. Otilia e mai atasata de mine si m-a asteptat nerabdatoare sa ma intorc.
Am putut insa sa ne vedem relaxati de vacanta noastra, luand Bologna la pas. De la aeroport am luat un tren care merge doua statii si maxim 10 minute, Marconi Express pana la Gara Centrala, noi avand cazarea chiar langa. Biletul este 8,7 euro de persoana iar calatoria este ca o tura cu un roller coaster. Trenul merge pe o linie suspendata, deasupra orasului, fara sa exista niste margini vizibile. Din vagon nu se vede linia, doar ca mergi prin aer cu o viteza foarte mare.
Dupa ce am luat apartamentul in primire ne-am odihnit putin dupa drum, apoi am iesit in oras sa luam masa. Primul lucru care m-a impresionat au fost colonadele lor interminabile. Practic trotuarele lor sunt mereu acoperite, terminandu-se spre strada cu coloane. Se pare ca exista in jur de 45 de kilometri de astfel de colonade.
Unele sunt pictate, altele au si corpuri de iluminat si diferite arhitecturi. Apoi, m-a impresionat mancarea. Am mancat cea mai buna pizza din viata mea. Pastele mi s-au parut de asemenea delicioase. Am incercat mai multe sortimente, de fiecare data parca se topeau in gura. Cand am vizitat Roma in 2010 mancarea mi s-a parut oribila. Pastele sau pizza mancate acolo erau sub standardele mele din tara. Se pare insa ca in nord lucrurile stau cu totul altfel.
Dupa cina am vazut pentru prima data Piazza Maggiore si am ratacit pe stradute pana tarziu.
Mi-a placut tare mult atmosfera orasului, oamenii stand la terase pana tarziu la povesti si arhitectura superba.
A doua zi de de dimineata aveam rezervare la un tur pietonal prin oras. Timp de o ora si jumatate povestile orasului ne-au fost relatate de un ghid. Am aflat multe lucruri interesante, detalii istorice, am vazut locuri care mi-au starnit curiozitatea si m-au facut sa-mi doresc sa aflu mai multe, sa sa revin pentru o privire indeaproape.
Un detaliu de care am fost surprinsa: numarul exagerat de mare de biserici din Bologna. Toate mari, imense, opulente. Parca contraveneau ideei crestinismului, in opinia mea. Am vizitat chiar si un complex de sapte biserici, in aceeasi curte. Cum ieseam din curtea respectiva, ce credeti ca era la doar doi pasi? Alta biserica, desigur! Nu am intrat in atatea biserici intr-o singura zi niciodata.
Am gasit si detalii care mi-au placut, vitralii deosebite, picturi impresionanate, statui foarte bine lucrate. Insa tot mi s-a parut prea mult. Dupa tur mi-a sarit un ochi un restaurant All you can eat in care am gustat trei feluri diferite de paste tortellini, unele cu brocoli si unele carbonara. Toate delicioase. Nici salatele nu erau mai prejos. Cea cu caracatita a fost preferata mea. N-am putut sa ma abtin sa nu gust si bruschetele: cele cu creveti erau absolut delicioase. La sfarsit, o portie de pepene si una de tiramisu m-au facut sa ma rostogolesc pana in camera pentru doua ore de odihna dupa ce am haladuit pe strazi cu turul mai bine de 10 kilometri. In camera ne-am ocupat de organizarea excursiei de o zi la Florenta. Florin a luat biletele de tren, iar eu am rezervat un tur pietonal si acolo. Am mai cumparat online bilete pentru vizitarea turnurilor din Bologna pentru a doua zi. Seara am iesit iar la plimbare si am luat cina la un restaurant indian, cum amandoi suntem fanii acestei bucatarii. Ne-am plimbat pana tarziu pe stradute si ne-am bucurat de timpul in doi.
A treia zi ne-am propus de dimineata sa vedem Bologna de sus, asa ca am luat un tren turistic din Piazza Maggiore catre Sanctuarul Madonnei di San Luca care este situat de un deal, la vreo 7 kilometri distanta de centru.
Am cochetat cu idea sa inchiriem biciclete, dar nestiind cum putem sa le securizam cat vizitam biserica de acolo, am mers pe trenul turistic pana la urma. Mi-a placut ca am primit si casti in care ne erau povestite lucruri interesante despre locurile pe care le vedeam pe drum. Ne-am intors in oras cu acelasi tren, insa am preferat sa coboram in alt loc, tocmai pentru a explora niste zone frumoase vazute pe drum la dus. La ora 12 aveam biletele pentru urcarea in turnuri si am urcat 500 de trepte intr-un spatiu tare ingust pentru a vedea panorama orasului. Mi-a placut sa analizez de la inaltime detaliile arhitecturale ale cladirilor vizitate deja, dar si sa descopar cladiri noi. Dupa coborarea din turnuri am dat iama iar la restaurantul All you can eat la care am fost cu o zi inainte. Tot rostogolindu-ma am luat-o si de data aceasta spre apartament. Cu mancare atat de buna, n-am avut cum sa rezist fara sa gust cele mai multe dintre sortimente. Dupa orele de odihna regulamentara ne-am intors pe stradute, de data aceasta dupa cea mai buna inghetata din oras. Am cautat vreo 30 de minute Gelateria Cavour. Cand Google Maps nu ne mai ajuta am intrebat pe cineva pe strada, care s-a dovedit a fi roman, care ne-a ajutat sa o gasim. A meritat cautarea, inghetata a fost foarte buna. Dupa trei cupe delicioase, nici nu am mai putut sa mananc cina, asa ca ne-am tot plimbat admirand arhitectura pana tarziu in noapte.
Am mai petrecut in Bologna cateva ore in ziua plecarii, cand am incercat sa revedem Biblioteca Universitatii Bologna, insa era inchis, apoi ne-am mai plimbat vreo 5 minute pana la statia de autobuz de unde plecam spre aeroport.
In concluzie, Bologna a fost o surpriza frumoasa, de care imi voi aminti mereu cu drag.
Am locuit în Bologna si m-am îndragostit de oras. M-am simtit ca si când ar fi fost casa mea.
Mi-a facut placere sa citesc despre locurile dragi mie si sa observ cum se vede Bologna prin ochii unui turist.
Bologna este o comoara, dar, spre deosebire de Florenta, îti trebuie mai mult timp sa îi descoperi frumusetile.
Am locuit în Bologna si m-am îndragostit de oras. M-am simtit ca si când ar fi fost casa mea. Mi-a facut placere sa citesc despre locurile dragi mie si sa observ cum se vede Bologna prin ochii unui turist. Bologna este o comoara, dar, spre deosebire de Florenta, îti trebuie mai mult timp sa îi descoperi frumusetile.