Imi amintesc perfect momentul in care am avut confirmarea ca voi mai avea un copil. Bucuria ce mi-a inundat sufletul, de-mi venea sa dansez pe strada. Eram in Piata Amzei, iesisem de la o consultatie din zona si m-am oprit pe o banca sa ma bucur de acel moment. Nu ma mai grabeam sa ma intorc la serviciu, aveam atat de multe aspecte la care sa ma gandesc. Mi-am dat seama brusc ca ar trebui sa mananc mai sanatos, asa ca mi-am luat un sandvis cu humus. Binenteles ca nu m-am saturat, iar ajunsa la birou am completat masa cu niste mici.
Imi amintesc momentul in care i-am spus Otiliei ca va avea un frate sau o sora, dar si exaltarea cand am aflat la prima ecografie ca este fetita. Sotul a insistat sa nu spunem nimanui genul copilului pana se naste, acceptand insa ca Otilia sa il dezvaluie oricui va dori. In scurt timp ea le-a spus bunicilor si prietenilor ca ‘e titita’.
Daca atunci cand am fost gravida cu Otilia principala preocupare in ultimul trimestru de sarcina a fost sa ies cat mai mult in oras, sa bifez piese de teatru, filme, reuniuni cu prieteni, de data aceasta am petrecut foarte mult timp cu Otilia, citind, plimbandu-ne, facand tot felul de activitati.
Imi amintesc momentul cand s-au cunoscut ele atunci cand Otilia a venit in vizita in prima zi la maternitate si cat de mult a indragit-o pe ‘Aninia’ din prima clipa. S-a aratat incantata ca doarme cu noi (ba chiar primul lucru pe care il facea cand deschidea ochii era sa verifice daca si ea s-a trezit) , i-a dat jucariile ei de bebelus, i-a cedat patutul si mai tarziu scaunul de masa.
Eu in schimb m-am intrebat de multe ori daca imi impart bine atentia intre ele, daca Otilia petrece suficient timp special cu mine, daca percepe cu adevarat un lucru bun faptul ca Melania face parte din viata noastra. Atat de mica fiind, la doar doi ani a trebuit sa-si intre in rolul de sora mai mare. Astazi imi creste inima cand ii arata carticele de bebelus, indicandu-i culori, animale sau forme. Melania o admira neincetat si o cauta mereu cu privirea. Daca Otilia rade, si ea este vesela. Daca Otilia danseaza, da si ea din maini si din picioare.
Am facut aceasta mica retrospectiva a sarcinii si a vietii mele de cand o am pe Melania deoarece ea implineste astazi noua luni. Sunt recunoscatoare ca fetele sunt sanatoase, ca evolueaza frumos impreuna, ca viata de mama de doi copii este chiar mai minunata decat mi-am imaginat.
Acest articol continua seria relatarilor despre primele saptamani in patru, primele trei luni de bebeluseala, si primele sase luni ca mama 2.0.
Sursa foto: arhiva personala
Daca doriti sa fiti la curent cu ultimele articole publicate puteti da like paginii de Facebook a blogului.