Casele vietilor noastre

Imi amintesc cu drag ziua in care am cumparat acesta frumoasa carte: Erau primele zile de ianuarie ale anului trecut, iar eu ma intalnisem cu Eve in mall in pauza de masa pentru a lua un cadou pentru aniversarea tatalui nostru. Era o zi geroasa, pentru ca Eve avea caciula de blana, iar noi nu scoatem de la naftalina asemenea accesorii decat atunci cand e foarte frig. Zic asta pentru ca ma distreaza si acum cum dupa vreo jumatate de ora de chicotit prin magazine provocarea zilei nu mai era sa gasim cadou pentru tata, ci sa recuperam caciula pe care domnisoara o pierduse. Ne-am intors atunci in viteza prin toate magazinele in care intrasem. Nu mai are rost sa spun ca am batut mallul de la un capat la altul, si nu este mic deloc. Cand eram deja resemnate ca blanita si-a gasit un nou stapan, ce sa vezi! Se plimba cu trenuletul de una singura! Probabil cineva a gasit-o pe jos si a zis sa o puna mai la vedere si uite asa caciula a facut pasi vazand cu ochii. Mare ne-a fost bucuria dupa recuperarea ei si ca sa sarbatorim victoria am cumparat o carte: Casele vietilor noastre. Eve auzise de ea si mi-a povestit de ea, asa ca mi-a atras si mie curiozitatea instant.

Este vorba de o antologie cu texte despre casele in care au locuit Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Plesu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihailescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Parvulescu, Micaela Ghitescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu si Victor Ieronim Stoichita.

Ioana Parvulescu spune in povestea sa: „Rari oamenii unei singure case, asa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai multi ne mutam de multe ori, de-a lungul vietii si, de la o singura casa luata cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, dupa toate peregrinarile prin lumea mare, sa purtam inauntrul nostru un adevarat orasel plin de povesti, asa cum este si cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simti acasa in orice carte buna, adica liber si în acelasi timp ocrotit, niciodat? supravegheat, dar în permanenta vegheat? Din fericire, usile cartilor nu sunt incuiate. Nici chiar atunci cand în carte se afla case adevarate, cu usi adevarate. Cititorului nu-i ramane decat sa le deschida una cate una, sa-si lase grijile în prag si, pur ?i simplu, sa se simta peste tot si unde vrea acasa.” 

Am citit pe nerasuflate cartea pe care vi-o recomand, mi-a placut sa descopar detalii interesante despre oamenii care au scris, pe unii ii apreciez foarte mult – Dan C. Mihailescu, Ana Blandiana, Antoaneta Ralian, in schimb pe Andrei Plesu il dispretuiesc total. Acum cativa ani am mai citit ceva dialoguri intre el si Liiceanu si mi-a lasat de atunci impresia ca scrie ca sa se afle in treaba, acum mi-a confirmat si clar nu o sa ma mai aproprii de ceva scris de stimabilul. Povestea lui e oricum e doar una din cele 15, cartea categoric merita citita deoarece dezvaluie cu autenticitate detalii despre Bucurestiul ultimului secol si viata locuitorilor lui inainte de comunism si in timpul regimului. Fiind o mare iubitoare a acestui oras am devorat fiecare poveste, cateodata am inchis cartea si am facut cercetari legate de anumite aspecte, mi-a placut sa cunosc si oamenii din spatele caselor. Dupa ce a citit cartea, Eve si-a scris propria poveste legata de casele in care a locuit si acelasi lucru planuiesc sa fac si eu. Binenteles ca voi publica povestea si pe blog, asa ca ramaneti aproape!

 

Cartea poate fi cumparata de aici si se gaseste si in librariile Carturesti.

1 thought on “Casele vietilor noastre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *