Cartile citite in ultimele doua luni

A trecut deja jumatate de vara si as vrea sa pot opri timpul in loc in anotimpul meu preferat. Ma bucur insa ca valorific timpul liber citind mai mult in ultimul timp. Cum nu am mai scris de doua luni despre cartile citite am zis ca e timpul sa povestesc un pic despre ce mi-a mai atras atentia si m-a incantat in materie de lectura. M-am orientat mai mult catre dezvoltare personala, psihologie si neurostiinte, dar si catre povesti de viata.

O lectura foarte placuta a fost Copilul invizibil de Gaspar Gyorgy. Eu am mai citit si Revolutia iubirii de acelasi autor si eram familiarizata cu povestea lui de viata. Imi place stilul in care scrie, foarte personal si faptul ca este o persoana calda. Gaspar considera copilaria cea mai importanta perioada din viata. Desi nu are copii, se regasesc multe lectii de parenting in carte, el mentionand faptul ca le-a scris prin prisma copilului devenit adult. El sustine ca trauma calatoreste in timp si vine cu indemnul de a te vindeca emotional, devenind astfel la randul tau si un parinte mai bun.

Cartea a fost propusa de mine si la clubul de lectura CititOARE, in cadrul caruia am discutat-o pe 28 mai.

In iunie am avut noroc sa iasa castigatoare tot o carte propusa de mine, Dopamina de Daniel Z Lieberman. Aceasta carte a reprezentat o buna lectie despre cum functioneaza creierul, legatura dintre partea chimica si emotii. Am ramas cu ideea ca e important si indicat sa pastram un echilibru intre aici si acum si planurile de viitor. Oamenii dopaminergici se simt mereu motivati sa faca planuri, sa-si doreasca mai mult, o casa mai mare, o masina mai puternica, un job mai bun, o alta sotie sau sot. Asta poate deveni dezastros cateodata. In primul rand pentru ca oricat ar avea nu ar ajunge niciodata sa fie multumiti, iar apoi, in cazul cuplului, dorindu-si mereu altceva nu va putea sa construiasca niciodata cu adevarat o relatie cu cineva. Dopamina ne si ajuta insa poate lucra si impotriva noastra. Exemplele din vietile noastre discutate la clubul de carte au fost induiosatoare. O mama a povestit despre o jucarie pe care fetita ei si-a dorit-o foarte mult si a fost tare incantata de ea, pana in momentul in care a primit-o, iar atunci nu a mai prezentat niciun interes. Alta mi-a povestit ca simte ca-si doreste o alta relatie. De fiecare data dopamina actioneaza si ne poate sabota.

Am continuat apoi cu autobiografia lui Andre Agassi, Open. Nu am citit-o pentru ca m-ar interesa tenisul, ci pentru ca stiam ca l-a avut ca ghost writer pe J R Moehringer care a luat premiul Pulitzer cu memoriile sale, Dulcele bar. Eram deja fana Moehringer si practic pentru el am intrat in lumea tenisului cu Andre. Am apreciat vulnerabilitatea exprimata de Andre si faptul ca a recunoscut multe lucruri dureroase: ca s-a drogat, ca a trecut prin depresie, ca a urat tenisul toata viata sa. Lucruri foarte greu de recunoscut. Mai ales cand el in anii de activitate spunea in interviuri ca tenisul e viata lui, iar cand a fost investigat pentru dopaj a mintit pentru a nu fi suspendat, desi se drogase cu metamfetamina. Cartea poate fi vazuta si ca o confesiune.

Mi-a placut cum a intrat in profunzimi, episoadele de depresie determinandu-l sa se drogheze. Am apreciat nu doar gandurile sale cele mai intime in ceea ce priveste evolutia sportiva, ci si sinceritatea cu care a povestit despre relatiile sale personale, despre parintii sai, despre iubitele sale, Wendy, Brooke Shields si Stefanie Graff. Abia asteptam sa inceapa relatia cu Stefanie si s-a lasat destul de mult asteptata. Mi se par un cuplu foarte reusit, iar povestea se incheie cu ei jucand tenis de antrenament pe un teren inchiriat. Desi numele lui Moehringer nu apare decat pe ultima pagina a cartii, cea de multumiri, acesta a facut aproape toata munca. Andre a citit Dulcele bar in timpul ultimului sau turneu, US Open 2006 si i-a placut atat de mult incat si-a dorit sa-si vada viata prin ochii unui castigator al premiului Pulitzer. Asa ca l-a sunat pe Moehringer, iar acesta s-a mutat in Vegas si timp de o luna Andre i-a povestit viata sa, inregistrand totul pe casete audio. De acolo Moehringer a facut magie si binenteles cu o echipa mai mare in spate a creat aceasta autobiografie extraordinara. V-o recomand ca lectura, mi se pare ca are toate ingredientele pentru o poveste de viata bine spusa.

In ultimele doua saptamani am mai citit o carte de educatie financiara pentru cupluri, Unde-s banii, draga? scrisa de Adrian Asoltanie, inspirata de vlogul colegei mele de la clubul de cititOARE, Cristina Cioaba.

M-a preocupat dintotdeuna acest subiect, si desi cand i-am aratat-o sotului mi-a spus ca noi nu avem nevoie de asa ceva eu consider ca mereu mai e ceva de invatat si optimizat in ceea ce priveste administrarea finantelor. Am aflat din carte ca profilul meu financiar este de Saver. Ceea ce se justifica -chiar de la primul job, din 2008, eu economiseam jumatate de salariu. Aveam de atunci un obiectiv mare: sa strang bani pentru avansul unui apartament. Stateam in camin, insa stiam ca mai am un an si jumatate in care puteam beneficia de costurile reduse din campus, urmand sa-mi iau viata de adult in serios. Si am reusit sa fac asta, pentru ca in ceea ce priveste banii, eu la asta ma pricep cel mai bine: sa economisesc. Sper ca lucrul acesta sa se schimbe si peste vreo doi ani raspunsul meu sa fie: sa investesc. Pentru asta mai am de studiat. Adrian Asoltanie pune la dispozitia cititorilor si cateva resurse gratuite aici, precum un test pentru a afla care este profilul de investitor. Poti fi Precaut, Echilibrat, Dinamic sau Strategic. Pe baza rezultatelor testului el vine in carte cu recomandari de investitii care pot fi atat de diverse: titluri de stat, obligatiuni, fonduri mutuale, EFT-uri (Exchange Traded Fund), imobiliare, actiuni individuale sau metale pretioase. Nu m-a dezamagit aceasta carte, mi-a placut si stilul in care este scrisa, foarte sincer, Adrian Asoltanie parca povestind unui prieten la terasa ideile sale dar si lectiile de viata invatate in materie de educatie financiara. Acest subiect ramane unul important pentru mine, prosperitatea, una dintre valorile mele primare depinzand de asta.

Ca si planuri viitoare de lectura, aseara am inceput sa citesc Granita de Erica Fatland si am parcurs deja mai bine de 100 de pagini. Autoarea ma va plimba prin 14 tari, strabatand granitele Rusiei pentru a intelege mai bine relatiile acestei tari cu vecinii sai. Ceea ce ma intereseaza si pe mine sa inteleg. Cum actiunile lui Putin au surprins o lume intreaga la sfarsitul lui februarie si inca imi simt inima cat un purice in fiecare zi cand deschid pagina de stiri afland ce atrocitati au mai avut loc in Ucraina am ales aceasta carte pentru a intelege mai bine acest popor si geopolitica din jurul sau.

Urmeaza si doua saptamani de concediu in august in care voi lua cu mine si cartea lui Mircea Cartarescu – Un om care scrie. Mi-a placut tot ce am citit de el – Nostalgia, Solenoid, asa ca am asteptari mari si de la jurnalul sau intre anii 2011 si 2017 pe care abia astept sa-l descopar. Urmatoarea carte va fi apoi Copilul tau. Parintii tai. Tu de Ioana Chicet Macoveiciuc. Ma astept ca si aceasta sa fie o lectura emotionanta despre ceea ce preluam de la ai nostri si ce dam mai departe copiilor.

Va doresc sa descoperiti carti la fel de interesante in aceste saptamani de vara, sa cititi in hamac, pe sezlong, in cada, pe balcon sau pe canapea, oriunde va face placere, simtind o briza racoroasa in serile de sfarsit de iulie si august. Revin dupa vacanta cu impresiile cartilor citite.

2 thoughts on “Cartile citite in ultimele doua luni

  1. Draga mea Ivona, multumesc pentru recomandarile tale. În afara de biografia lui Agassi care e fermecatoare nu am citit nimic din recomandarile tale desi le am pe lista. Dar le asez acolo pe lista scurta.
    Sper sa ne vedem cât de curând la clubul de lectura, îmi doresc foarte mult.
    O vara minunata sa ai!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.