De mai bine de un an nu am mai scris aici pe blog despre cartile citite deoarece mi-am dat seama ca foarte putini oameni citesc acele articole. Si ca de fapt scriu despre mine. Cum uit multe detalii dupa ce inchei o carte de sute de pagini, faptul ca las undeva ideile care m-au miscat inseamna mult pentru mine, putand oricand sa ma intorc la ele cu o simpla cautare pe blog. Am constientizat asta si de curand, cand am inceput sa ma uit la miniseria Toata lumina pe care nu o putem vedea si imi aminteam cateva detalii din roman, dar am fost interesata sa vad si ce ziceam despre carte la cald, dupa ce am terminat-o. Asa ca am citit rapid gandurile mele de aici. Am constientizat apoi ca eu n-am mai scris despre ce am citit din august 2022. Si ce multe carti citite s-au strans de atunci! Ar fi destule de povestit, desi cred ca multe detalii am si uitat intre timp. Un alt factor care poate m-a determinat la nivel subconstient sa nu mai scriu despre carti este faptul ca oricum discut despre carti cu Eve sau cu cititOAREle la clubul nostru de lectura. Iar asta imi hraneste dorinta de a vorbi despre carti.
O sa ma intorc in timp si o sa povestesc despre cartile citite in ordine cronologica din vara lui 2022. Am noroc cu arhiva Bookster care imi arata ce carti am citit de atunci.
Granita – Erika Fatland
M-am plimbat cu ochii mintii prin intermediul acestei carti prin 14 tari, strabatand granitele Rusiei pentru a intelege mai bine relatiile acestei tari cu vecinii sai. Am apreciat la autoare curajul de a pleca singura in aceasta calatorie. I-a luat 259 de zile, traversand doua continente, paisprezece state (Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania ?i Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia si Coreea de Nord) ?i trei republici separatiste (precum Donetsk, Luhansk sau Osetia de Sud). Mi se pare mare lucru sa te rupi de tot si sa pleci singur intr-o asemenea aventura, prin locuri care pot fi considerate primejdioase. A avut insa scopul maret de a scrie aceasta carte. A mers cu mijloace de transport in comun, pe jos, cu masina, cu vaporul, a stat de vorba cu oameni si povesti dureroase au iesit la suprafata. Scriitoarea este o antropoloaga din Norvegia si a publicat cartea in 2021, cand avea 38 de ani, aproximativ varsta mea acum. Involuntar m-am gandit ca eu pentru a pleca o zi in delegatie a trebuit sa planific in detaliu multe aspecte. Asta pentru ca am copii care depind de mine. Neavand copii, autoarea a putut face aceasta calatorie curajoasa. S-a expus la conditii precare, a dormit in camere foarte friguroase, si-a pus siguranta in pericol, ca femeie singura in zone musulmane. Dar ce a iesit ar merita sa fie transformat intr-un documentar. Eu una m-as uita cu placere si interes.
Am apreciat aceasta carte deoarece m-a ajutat sa inteleg mai bine geopolitica locala. Trebuie sa marturisesc ca geografia nu e punctul meu forte, asa ca citind o astfel de carte sau Prizonierii georgrafiei de Tim Marshall mai invat cate ceva. Sunt foarte multe povesti emotionante in carte, nu vreau sa le dezvalui, va invit in schimb la lectura. Rusia a influentat atatea destine, si-a pus amprenta nu doar asupra vecinilor ci si asupra Romaniei din plin, in cel mai negativ mod posibil. Si pentru asta au tras bunicii nostri, parintii nostri si chiar si noi am preluat traume transgenerationale.
Cartea a fost publicata inainte de invazia Rusiei in Ucraina care a socat intreaga lume si o face valoroasa deoarece acum o astfel de calatorie prin Ucraina nu ar mai fi deloc sigura.
Un om care scrie – Mircea Cartarescu
Acest jurnal m-a intristat pe alocuri, vazand ca in timp ce lua premii literare si era foarte apreciat Mircea Cartarescu era profund nefericit, total nemultumit de el. E dureros sa vezi cum a actionat depresia in cazul lui. Am apreciat foarte mult partea de making of Solenoid, un roman care m-a impresionat. Mi-a placut sa vad omul din spatele atator carti citite. Cu probleme mundane, dureri de dinti si griji pentru bani. Cu provocari in relatia de cuplu si cu copilul, ca noi toti. Am trait prin intermediul jurnalului dramele lui, precum cea in care si-a dorit foarte mult sa emigreze in Germania, dar pentru ca fiul sau nu s-a adaptat acolo, a trebuit sa revina in tara. Am simtit ca a facut adeseori si pe drama queen, afirmand ca este atat de singur si ca nimeni nu il suna, o tema recurenta in jurnal. Eu nu puteam sa nu ma intreb de ce nu pune mana pe telefon, de ce nu ia el initiativa de a se intalni cu prieteni sau cu oricine. O alta parte dureroasa este cea legata de problemele de sanatate ale parintilor sai. Si acum, parca inteleg mai bine cum a putut scrie cineva Solenoid, o carte pe care am considerat-o foarte buna, dar care mi-a dat cele mai groaznice cosmaruri. Si doar cineva care suferea atat ar fi putut scrie asa ceva. Ramane pentru mine un jurnal pe care l-am apreciat, eu fiind tare interesata sa citesc jurnale.
Copilul tau. Parintii tai. Tu – Ioana Chicet Macoveiciuc
Ma asteptam la o lectura emotionanta si chiar a fost pe alocuri. Mama a citit cartea inaintea mea si i s-a parut dureros cum Ioana descrie ce simte ca a gresit mama ei, sau ce nu a facut bine in relatia cu ea. Mie mi s-a parut minunat ca ele lucreaza la relatia lor si nu au lasat ceea ce s-a intamplat negativ in trecut sa le raceasca relatia din prezent. Cartea te mai face sa te gandesti la eventualele greseli pe care inevitabil, ca parinte, o sa le faci, sau poate deja le-ai facut. Dar imi place ca speranta este cea care iese la suprafata, deoarece cat suntem in viata avem sansa sa te imbunatatim relatiile cu parintii nostri, cu copiii nostri, sa fim apropiati si sa ne bucuram de timpul nostru impreuna. Am apreciat aceasta carte pentru invitatia la introspectie. Ioana face parte din generatia mea si are copiii cu varste apropiate de ai mei. Asa ca probabil am avut provocari similare la varste apropiate. Ne-am casatorit la un an diferenta, ne-am perindat prin aceleasi zone din Bucuresti. Eu la Leu la Facultatea de Electronica, ea la Jurnalism in aceeasi cladire. Ne-am cunoscut cand ea a publicat prima data o povestire. Atunci eram doua cititoare venite sa o sustina, astazi umple sali cu sute de locuri. Am citit toate cartile ei pentru ca in ceea ce scrie pune multa emotie.
Inteligenta erotica – Esther Perel
O urmaresc de multa vreme pe Ester Perel si-mi place in general cum pune problema, abordarea pe care o are ca terapeut de cuplu. Si cum am citit cartile lui Daniel Goleman, Inteligenta emotionala si Inteligenta sociala, am zis sa vad cum sta treaba si cu Inteligenta erotica. Nu-mi amintesc idei care sa ramana cu mine din carte, poate si pentru ca multe se regasesc si in alte locuri, dar ea subliniaza cat de importanta e alocarea timpului dedicat pentru cuplu, timpul in doi si planificarea lui atunci cand altfel nu se poate.
Cand corpul spune nu – Gabor Mate
Aceasta a fost o lectura dificila, cu multa incarcatura emotionala. Doctorul Gabor Mate explica cum stresul si emotiile negative duc la imbolnavirea fizica. Vorbeste de pacienti cu boli foarte grave si mie una mi-a fost greu sa duc toate acele povesti. Lectura a venit inca cu constientizarea ca modul in care gandim , cat ne stresam, cat ne lasam prada emotiilor negative conteaza enorm pentru sanatatea noastra. Doctorul sustine ca emotiile reprimate si neexprimate ajung sa faca ravagii in organism si sa duca la boli grave. Cumva lectura a fost un semnal de alarma sa nu ma mai stresez pentru nimicuri si sa am mai are grija de starea mea emotionala.
Oameni anxiosi – Fredrik Backman
Am citit aceasta cartea acum un an, in zilele libere dintre Craciun si Anul Nou. N-am fost niciodata fan Backman, toata tristetea pe care o toarna in cartile lui pe mine m-a facut sa stau deoparte, chiar daca in jur multa lume e innebunita dupa scriitura lui. Eu dupa Bunica mi-a spus sa-ti spun ca-mi pare rau am zis pas la orice scris de el, insa am ales sa citesc aceasta carte pentru ca aflasem ca va fi si ecranizata. Si miniseria a picat foarte bine, m-am uitat cu Florin in acele zile de vacanta anul trecut. M-am bucurat sa gasesc de data aceasta nu doar tristete ci si parti amuzante. Modul in care a fost scrisa arata ca un scenariu de film. Titlul nu are nicio legatura cu subiectul: cineva da un atac armat intr-o banca cu scopul de a jefui si fugind de politie se ascunde intr-un apartament care atunci avea vizionari pentru vanzare. Ce iese de acolo e o mica nebunie. Cititorul afla povestile tuturor celor veniti la vizionarea apartamentului si suspansul e tinut pana la sfarsit, pentru a afla cine e de fapt hotul.
Design, the groundbreaking moments
Aceasta carte despre istoria designului a stat mult timp pe noptiera mea si mi-a placut sa aflu cum a evoluat designul decoratiunilor interioare pe masura ce tehnologia a evoluat. Antologia m-a purtat din anii ’50 pana in prezent si m-am bucurat sa descopar prin intermediul cartii povestea scaunelor de lemn ale bunicii sau al unui banal scaun de plastic, realizand insa ce drum lung a fost pana la realizarea lor (pentru cele de lemn a fost nevoie sa se poata curba lemnul, iar pentru cele din plastic in culori si forme inedite a fost nevoie sa se poata fabrica plasticul). Acum noi luam totul de bun, insa a fost multa munca pana la se ajunga la varianta de azi pentru fiecare obiect din casa care ne inconjoara.
Jurnal trist – Katherine Mansfield
Scriitoarea a avut o viata scurta si dictata de boala de care suferea – tuberculoza pulmonara. Era din Noua Zeelanda insa la 19 ani se muta in Anglia unde se imprieteneste cu Virginia Woolf si cu alti scriitori. Facea parte dintr-o familie bogata, asa ca nu a trait cu grija banilor. Parintii, iar apoi sotul ei i-au oferit tot ce a avut nevoie. Sotul a avut grija de ea pana in ziua in care a murit, la 34 de ani. Nu a putut fi inca fericita din cauza bolii care a impiedicat-o sa-si traiasca viata asa cum si-ar fi dorit, sa aiba copii si sa scrie. Jurnalul ei a fost publicat post mortem de sotul ei si exprima deznadejdea cu care a trait si obsesia ei pentru scris. Eu m-am regasit in bucuria cu care privea natura de la fereasta ei: pasarile cantand, copacii si florile. Asta fac si eu aproape zilnic. Avand doar 248 de pagini, acest jurnal se citeste foarte repede. Mi-a facut placere sa intru datorita lui in universul lui Katherine.
Crima de pe podul Garibaldi – Radu Tuculescu
Scris intr-un stil simplu si concis, acest roman m-a amuzat, dar m-a si intrigat dorindu-mi sa descopar cine e de fapt criminalul. Personajele sunt niste caricaturi, cu trasaturile exagerate, ceea ce face povestea sa para neverosimila pe alocuri. Am citit aceasta carte pentru clubul de lectura si m-a atras pentru ca actiunea se petrece in Cluj, un oras care imi place. N-am gasit insa prea multe referinte la locurile pe care le stiu eu in oras.
Povestea fetitei pierdute – Elena Ferrante
Am descoperit serialul realizat dupa Tetralogia Napolitana si a fost unul dintre cele mai bune vazute anul acesta. M-a captivat complet povestea celor doua prietena, Lena si Lila, viata lor la periferia orasului Napoli, provocarile parintilor si copiilor din acel ghetou in anii ’50. Am urmarit cu sufletul la gura cele trei sezoane si cum nu puteam lasa povestea asa m-am apucat sa citesc ultima parte a tetralogiei pana se filma si ultimul sezon. Mi s-a parut excelent scrisa, efectiv nu o puteam lasa din mana. Abia acum am inteles si eu fenomenul Ferrante si succesul pe care il are aceasta scriitoare. Mi-ar placea sa am si eu o prietena din copilarie cu care sa merg intr-un city break la Napoli, pe urmele protagonistelor. Am trait dramele lor alaturi de ele si chiar daca le-am condamdat anumite actiuni si decizii am apreciat cat de bine a fost tesuta povestea. Am vazut apoi si ultimul sezon din serial, care mi s-a parut la fel de impecabil. Am mai invatat din el cate ceva despre inceputul fascismului in Europa si efectele nefaste pe care le-a avut asupra oamenilor.
Toate la locul lor – Oliver Sacks
Am citit aceasta carte in vacanta de vara si ma bucur ca am descoperit acest scriitor britanic, la baza medic neurolog care a scris despre afectiunile pacientilor sai si ale sale, imbinand experienta persoana in niste eseuri foarte profunde si reusite. Mi-a placut ca a scris despre pasiunile sale precum inotul sau chimia, a relatat amintiri din copilarie dar a dezvaluit si provocari ale prietenilor ce aveau copii cu tulburare bipolara sau depresie. Nu e usor sa intri in universul intim al unui om, mai ales cand se confrunta cu experiente dureroase, dar e plin de invataturi si pe mine una ma ajuta sa-mi exersez empatia dar si recunostinta ca sunt sanatoasa, atat eu cat si membrii familiei mele.
Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia – Selma Lagerlof
Pentru ca Otilia bombane mereu cand plec la clubul de lectura i-am propus sa facem noi doua clubul nostru, asa ca am citit despre Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia. Copil fiind, eu am adorat desenele animate cu Nils, iar cartea am gasit-o la fel de fermecatoare. Mi-a placut ca am povestit mult cu Otilia despre Suedia, ne-am uitat pe harta pe unde a zburat Nils cu gastele. Cand a facut popas in Skansen mi-am adus aminte cu placere de parcul natural de la marginea Stockholmului pe care am avut bucuria sa-l vizitez si pe care mi-ar placea sa-l revad si cu fetele.
Balcanii in secolul XX – Oliver Jens Schmitt
O carte careia i-am dedicat mult timp pentru ca mi-am dorit sa inteleg mai bine istoria Balcanilor, ce a insemnat destramarea imperiilor Otoman, Austro-Ungar si Rus pentru acest spatiu, care au fost mizele in conflictele care au avut loc si cum ne-au definit chiar si noua soarta, ca popor roman. Am dat o mare atentie Albaniei, deoarece bunicul meu a fost albanez musulman. M-au deznadajduit toate abuzurile facute in istorie, pentru ca mi-am amintit si de bunica mea paterna izgonita din Cadrilater. Lectura a fost una deosebit de utila si ma bucur ca mi-a picat in mana aceasta carte. O alte parte buna a fost ca venit cu multe subiecte de discutie cu Florin, care e as la istorie.
Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis: Povestea Nespusa – Barbare Leaming
Am citit aceasta carte pe plaja si mi s-a parut potrivita pentru orele de relaxare. Mi s-a parut dureros cum Jackie a preferat pentru putere si influenta sa duca o viata amoroasa de doi lei, fiind inselata non stop. Nu am putut intelege nicicum de ce ar alege cineva asa ceva? Si desi pe plan personal era sub orice critica, ca presedinte John F Kennedy m-a impresionat prin ambitie si determinare. Eu nu stiam de problemele lui cu spatele, unele chiar grave, dar nu a lasat asta sa stea in calea succesului sau pe plan politic. M-a impresionat si lupta lui Jackie cu trauma, in urma impuscarii presedintelui si cum a urmarit-o asta toata viata. Nu stiam de legatura ei cu Onassis, bogatul grec si nici de asa zisul blestem din jurul ei, conform careia au existat atentate impotriva tuturor celor apropiati. Lectia acestei carti pentru mine a fost faptul ca banii si faima nu aduc neaparat fericirea, ba in cazul ei a fost fix invers.
Eseu despre orbire – Jose Saramago
Am citit aceasta distopie pentru clubul de carte si a fost o lectura interesanta. Mi-a amintit de panica atunci cand a inceput pandemia de covid, dar si cum a fost divizata societatea in acea perioada, caracterizata de restrictii si decizia de a te vaccina sau nu (care pentru o parte din populatie a creat mari probleme). In romanul lui Saramago tot cam asa sta situatia, doar ca e o epidemie de orbire care face ca totul sa o ia razna. Doar o femeie ramane vazatoare si ceea ce vede, saraca, nu si-ar dori nimeni sa traiasca nici macar intr-un cosmar. Cartea te pune pe ganduri de ce ai fi in stare sa faci ca sa supravietuiesti, sau cum te-ai comporta daca nevoie de baza nu ti-ar fi indeplinite. Nu e nimic frumos acolo, doar ingrijorator. Am apreciat romanul si a generat discutii tare interesante la club.
Hygge home – Meik Wiking
Am cumparat aceasta carte dupa ce m-am mutat, fiind interesata de sfaturile lui Meik cum sa fac noua casa mai primitoare, mai confortabila si mai hygge. Am citit toate cartile publicate de Meik pana acum si mi-au placut. Am gasit si in aceasta multe idei bune. In plus, partea vizuala este fermecatoare, cartea cuprinde multe fotografii frumoase.
Lupul de stepa – Hermann Hesse
Experienta mea cu Hermann Hesse nu a fost prea buna pana sa fie propus acest roman la clubul de lectura. In liceu am citit Jocul cu margele de sticla si recunosc ca nu am inteles nimic. N I M I C! Asa ca nu m-as fi intors la Hesse. Doar ca Lupul de stepa mi s-a parut fenomenal. Atat de bine scrisa, cu teme profunde, jocuri psihologice si o intriga ce m-a tinut in priza pana la sfarsit. Am aflat apoi ca multe detalii din viata lui sunt transpuse in acest roman. Ma bucur ca am avut ocazia sa-mi mai dau o sansa lui Hesse.
Jurnal 1935-1944 – Mihail Sebastian
Am recitit Jurnalul lui Mihail Sebastian tot pentru clubul de lectura si ma bucur ca am avut ocazia asta deoarec acum 10 ani mi-au scapat multe detalii. Am citit pe indelete jurnalul, cred ca a stat pe noptiera mea 3-4 luni. In perioada cand povestea cum a creat Jocul de-a vacanta am ascultat teatrul radiofonic. Imi amintesc ca l-am vazut si de doua ori la Teatrul Evreiesc de Stat si mi s-a parut o comedie de situatii foarte buna. L-am admirat ca ascultea seara concerte simfonice la radio, ca era atat de disciplinat ca sa scrie, pe langa atatea joburi pe care le avea: avocat, jurnalist la ziarul Cuvantul, scriitor de piese de teatru, de romane. L-am compatimit pentru cum a fost tratat de prietenii lui antisemiti – Mircea Eliade, Camil Petrescu, sau de mentorul lui Nae Ionescu. M-a socat cum intreaga elita intelectuala din acele vremuri era germanofila. M-a durut ca pe langa faptul ca atunci cand a inceput razboiul si-a pierdut joburile, prietenii, dar mai avea si tot felul de restrictii (evreilor li s-a cerut sa predea skiurile, radiourile, sa dea un numar de costume si tot asa, in contitiile in care el isi face griji ce va pune pe masa). Am mai apreciat ca desi era stresat reusea sa plece des din Bucuresti. M-am intors cu ochii mintii in Balcic sau la Stana de Vale impreuna cu el. Nu am reusit sa-l inteleg din punct de vedere al relatiilor afective. Se indragosteste de Leni, actita maritata cu directorul teatrului, Scarlat Froda desi isi da seama ca e o relatie imposibila. Oricum, tipa asta Leni Caler a facut senzatie. Mihail Sebastian a creat personajul Corina in Jocul de-a vacanta special pentru ea, Tudor Arghezi i-a dedicat o inscriptie in Bilete de papagal, iar Camil Petrescu a creat personajul doamna T din Patul lui Procust tot inspirat de ea.
Chiar si dupa ce a trecut peste iubirea pentru Leni, Mihail Sebastian tot nu s-a descurcat mai bine. Simtea nevoia sa fuga cand lucrurile deveneau serioase intr-o relatie. Am apreciat ca a reusit sa ramana intreg la minte dupa experienta celui de-al doilea razboi mondial, mai ales perioada din ’44, ’45 cand erau alerte si cadeau bombe asupra Bucurestiului. Casa lui din Antim chiar a fost bombardata. A trait acei ani si cu frica masurilor dure antisemite luate de Ion Antonescu si m-am bucurat pentru el ca a fost in sfarsit liber atunci cand s-a terminat razboiul. Din pacate a mai trait doar un an, murind intr-un regretat accident.
Regina Maria: ultima dorinta – Tatiana Niculescu
Pentru ca mi-a placut tare mult Seducatorul domn Nae am vrut sa mai citesc o carte de aceeasi scriitoare si am gasit la Bookster una dedicata Reginei Maria. Am inceput lectura in tren, in drum spre Brasov si a fost un bun companion. Nu stiam povestea din spatele inimii reginei, de ce a ajuns sa fie separata de corp si trimisa la Balcic, apoi la Castelul Bran. Am aflat ca multi regi si regine au ales asta, ca inima lor sa fie conservata si pastrata separat de trup care este inmormantat. Pana sa citesc cartea asta nu aveam o parere foarte buna despre Regina Maria. Cumva dupa filmul Carol I, in ignoranta mea, am ramas cu impresia ca a fost avida de putere. In plus, intotdeuna l-am dispretuit pe Carol al II-lea si vazand cata suferinta i-a provocat mamei sale a scazut si mai mult in ochii mei. Habar n-aveam cate teorii s-au vehiculat despre boala si moartea reginei, mi s-a parut interesant. Ba chiar socant pe alocuri, scenariul in care fiii ei s-au batut, iar ea a fost impuscata de unul din ei din greseala. Oficial s-a declarat ca ea a suferit de ciroza hepatica, o boala neobisnuita pentru cineva care nu consuma alcool. Cine stie, adevarul e dincolo de noi. Am savurat paginile despre Castelul reginei de la Balcic si cat de mult suflet a pus in acel proiect. Mi s-a mai parut interesant cum a impacat ea mai multe religii. Ea venea din Anglia, fiind nepoata Reginei Victoria, asa ca a plecat la drum in religia anglicana. S-a casatorit cu Ferdinand, care venea din Germania si era de religie catolica. De aceea cununia lor religioasa a avut loc in Germania atat in religia catolica, cat si in cea protestanta. Devenind regina peste poporul roman, ortodox, la Curtea de Arges a mai avut loc o ceremonie religioasa. Imbratisand religia ortodoxa in numele poporului roman, regina isi construieste la Balcic o capela ortodoxa, Stella Maris, unde ajunge si inima ei dupa moarte.
Aceasta a fost ultima carte finalizata. Acum citesc Vorbeste-mi despte tata de Kyung-Sook Shin, iar apoi urmeaza Eu voi fi ultima de Nadia Murad. Sper sa scriu mai des despre carti in 2024.