Ca in fiecare an, am plecat si vara aceasta intr-un circuit prin tara, din initiativa de a vedea locuri noi si de a-mi revedea bunica din Bihor, bonusul fiind de data aceasta ca am reusit sa ma vad cu rude pe care nu le-am mai intalnit de la nunta mea de acum 11 ani.
Vacanta noastra a inceput pe 2 august, in variant extinsa. Noi patru am plecat cu o masina, iar Evelina si parintii mei cu inca o masina. Ideea a fost sa revedem rudele din Oltenia, iar tata a vrut sa revada locul unde s-a nascut. Ne-am oprit prima data la Slatina, unde tata vazuse o emisiune la TV despre o cofetarie deschisa din 1912 si a vrut sa vedem si noi cum e. Am gasit aici arome inedite de inghetata de catina sau trandafiri si un loc cu traditie care l-a atras pe tata deoarece fondatorul a fost un albanez musulman la fel ca tatal lui. Dupa inghetata Eve a vrut sa ne arate un punct de belvedere din Slatina, de unde se vede frumos Oltul.
Apoi am dat o raita in satul unde s-a nascut tata si am mers la moasa mea in satul Tetoiu. Pentru ca a auzit des expresia moasa pe gheata Otilia mi-a zia ca abia asteapta sa o cunoasca ca tanti Nina, moasa mea, crezand ca are o podea de gheata si patine in picioare. Ne-am distract copios de imaginatia ei. Acolo fetele au fost fascinate de numarul mare de gaini, curci, curcani si rate. Mare parte din zi au petrecut-o pe langa pasari. Spre seara am mers la nasa mea care locuieste in acelasi sat, unde am si ramas sa dormim.
A doua zi de dimineata am plecat spre Craiova, un oras in care nu am mai fost din copilarie. Am inceput cu o plimbare prin Centrul Vechi si cu o vizita la Casa Memoriala Elena Farago, care ne-a iesit in cale in tura noastra de explorare. Aici se vizita doar o camera, insa am avut o doamna ghid foarte draguta, care ne-a povestit despre scriitoare si despre viata ei. Tot ea ne-a recomandat sa luam pranzul la restaurantul Minerva din apropiere. Eu facusem cate o lista de obiective de acasa pentru fiecare oras si chiar pusesem pe lista Minerva pentru fabuloasa arhitectura si pentru decorurile impresionante. Din pacate locul insa se afla intr-un conflict intre primarie si patronul care a inchiriat locul si ar merita niste investitii considerabile pentru a fi imbunatatit. Dupa masa am vizitat Muzeul Olteniei, sectia de Stiintele Naturii care a fost pe plac fetelor. Florin a fost iar un ghid desavarsit, explicandu-le in detaliu fiecare exponat. Melania insa, ca de obicei in astfel de muzee, a fost interesata mai mult sa joace sotronul pe gresie, sau sa admire privelistea de la balcon, frumoasa, de altfel.
Otilia si-a luat cu ea o veche camera digitala si a facut o groaza de poze prin muzeu, fiind incantata de vasele din ceramica pictate si de costumele traditionale.
Dupa muzeu ne-am cazat si am lenevit putin sa ne tragem sufletul. A fost o zi caniculara, asa ca simteam nevoia sa ma odihnesc la racoare. Spre seara am iesit iar la plimbare pe stradutele pietonale pentru a lua cina.
Urmatoarea zi am dedicat-o Parcului Romanescu, un alt loc vizitat in copilarie.
Am constatat ca s-au schimbat cateva lucruri in cei peste 20 de ani, in groapa in care stateau ursii acum erau papagali, iar ursii au primit intre timp un loc mai generos. Frumos ingrijit, cu vegetatie si pasari numeroase, parcul mi-a mers direct la inima. Fetele au fost si ele incantate, mai ales de animalele vazute. Dupa ce am luat masa la restaurantul de la debarcader ne-am retras la cazare, ca aveam parte iar de o zi caniculara. Dupa odihna regulamentara am iesit iar la explorat si am mers la Centrul Constantin Brancusi. Muzeul de Arta inchisese deja. Palatul care il gazduieste este impresionant, si are o istorie interesanta in spate, fiind palatul lui Jean Mihail, cel mai bogat om din Romania interbelica. Cum muzeul era inchis am vizitat Centrul Constantin Brancusi din curtea muzeului, un loc unde erau expuse lucrari ale studentilor la Arte. Am dat o tura si prin Gradina Botanica, care mi-a placut foarte mult.
Seara s-a nimerit sa fie si un concert Proconsul in centrul orasului, am mai mers la cina pe stradutele pietonale, apoi Florin a fugit la un meci pe stadionul din Craiova. Eu le-am citit fetelor de culcare si uite asa s-a incheiat si a doua zi in Craiova.
In dimineata urmatoare, la cererea speciala a fetelor am mers la Muzeul Olteniei – sectia Etnografie. Am vazut aici costume traditionale din zona, obiecte ceramice, traditii de nunta prin acele parti, covoare si tot asa. Apoi m-am intalnit rapid cu o ruda pe care n-am vazut-o de la nunta si am plecat spre Drobeta Turnu Severin. Fiind o zi caniculara iar, m-am bucurat sa stau cateva ore in masina la aer conditionat.
Primul obiectiv vizitat a fost Cetatea Severinului, m-am bucurat sa ne intersectam cu un grup mai mare, asa ca am avut parte si de ghidaj.
https://www.instagram.com/p/CvqAO2nIm5D/
Am urcat apoi in Turnul de Apa si am luat pranzul la un restaurant foarte dragut din cadrul Palatului Culturii. Florin a vrut sa vedem piciorul podului lui Apolodor si un paznic dragut ne-a lasat sa intram in curtea Muzeului Regiunii Portilor de Fier pentru a putea face asta. Muzeul era inchis la acea ora.
Am plecat apoi spre Orsova unde urma sa ramanem pentru urmatoarele doua nopti. Dupa ce ne-am cazat m-am dus sa iau pizza de cina cu Otilia si i-am propus sa ne plimbam putin si pe faleza. Se apropia o furtuna, noua ne-a placut mult peisajul si am prelungit plimbarea. Pana s-a facut pizza a inceput sa fulgere pe tot cerul. Desi eram la 2 pasi de pensiune, am tras 2 sperieturi. Prima cand ne-am trezit cu 2 dulai vagabonzi in fata. Din fericire am trecut unii pe langa altii fara incidente. Iar a doua atunci cand printre fulgere nu mai nimeream strada pensiunii. Primisem si notificare Ro-Alert pentru furtuna din acea noapte si era clar ca incepe, iar eu nu reuseam sa ajung la pensiune. Din a treia incercare am nimerit strada si la o secunda dupa ce am intrat in camera a inceput sa toarne cu galeata. A avut grija Dumnezeu de noi. Furtuna a fost de bun augur, simteam nevoia de racoare dupa atatea zile caniculare. A doua zi la ora 10 aveam programata croaziera pe Dunare si temperature a fost foarte buna, in jur de 20 de grade.
La viteza vaporului se simteau chiar mai putine, insa am avut la noi geci de vant si hanorace. Pe vapor a fost super atmosfera, la un moment dat am si dansat putin. Am stat si in fata si in spate, cum am avut chef si unde era mai placut in acel moment si se vedeau mai bine obiectivele.
Ne-am plimbat cu vaporul vreo doua ore, a fost si un ghid audio care povestea din loc in loc despre ce vedeam si per total croaziera a fost o experienta placuta. Dupa aceea ne-am odihnit putin in camera si am iesit la un restaurant pe malul Dunarii pentru masa de pranz. Faleza din Orsova are piste dedicate pentru biciclisti si-mi pare rau ca nu ne-am plimbat mai mult de-a lungul ei. Am avut aici o cazare draguta, pensiunea Dunavis, foarte aproape de Dunare, unde dupa-amiaza ne-am relaxat la piscina. Seara ne-am simtit cam obositi sa mai iesim in oras pentru cina, asa ca am mancat la pensiune. Pana aici ne-au insotit si parintii mei, iar in continuare pana la bunica din Bihor vom fi doar noi patru. Urmatoarea zi dupa micul dejun am plecat mai departe, avand un drum destul de solicitant de parcurs. Prima oprire a fost la Baile Herculane, unde ne-am plimbat pe langa raul Cerna ca sa vedem cazile naturale cu apa termala si am intrat in Grota Haiducilor. Ne-a atras atentia apoi in centrul statiunii Muzeul Bailor Apollo, un loc cu o istorie impresionanta in spate, asa ca am intrat sa vizitam.
Obiectivul nostru era ca in acea zi sa ajungem la Timisoara, oprind acolo unde erau lucruri frumoase de vazut. Urmatorul popas a fost la cascada Bigar din Parcul National Cheile Nerei. Aceasta cascada mi s-a parut una dintre cele mai frumoase vazute de mine vreodata.
Dupa ce am luat masa in zona am mers intins pana in Timisoara. Aici am inchiriat un apartament in Centrul vechi, zona pietonala si provocarea a fost sa parcam cat mai aproape si apoi sa caram bagajele ca sa ajungem in casa. Am facut febra musculara aici. Dupa cina am iesit la plimbare si Timisoara m-a fermecat din prima jumatate de ora. Am urcat in Gradina verticala pentru a vedea orasul de sus, am ascultat muzica live si ne-am minunat de cat de frumos este totul.
Eu am mai fost pe la 12 ani cu un concurs de volei in acest oras si m-am bucurat sa revin acum ca adult cu familia mea. Zilele in care am stat in Timisoara au fost luni si marti, iar aici cele mai multe muzeele sunt inchise, dar am avut ce sa facem. Am participat la un tur pietonal pentru a afla mai multe despre istoria fascinanta o orasului, ne-am plimbat cu vaporasul pe Bega, am vizitat expozitia de pictura a fostului nostru vecin, Mihai Criste, un pictor suprarealist extrem de talentat, ne-am plimbat prin parcuri, prin piete, am admirat catedrale si la cererea fetelor am urcat de vreo sase ori in gradinile verticale, un loc foarte dragut, amenajat cu peste 1300 de plante, de la flori, legume la arbori, pe vreo 5 etaje pentru a aduce natura mai aproape in centrul orasului.
In dimineata in care trebuia sa plecam din Timisoara am vizitat doua muzee, Muzeul Banatului si Muzeul Revolutiei din ’89.
Timisoara ne-a mers direct la suflet si am plecat cu amintiri foarte frumoase de aici. Urmatoarea oprire a fost in Arad, unde mi-am petrecut prima seara in vizita la verisoara primara. Urmatoarea zi de dimineata am facut un tur pietonal si ne-am plimbat prin zonele istorice, dar si putin pe langa Mures.
Apoi am plecat spre Poiana, pentru doua nopti, unde am stat in hamac, in gradina la povesti cu bunica mea. Aveam nevoie de zile ceva mai libere, dupa atatia zeci de kilometri de mers pe jos. Mi-a prins bine statul in hamac, dar mai ales timpul 1:1 petrecut cu bunica. Aici ne-am reintalnit cu parintii mei care au venit cu noi la Stana de Vale. In prima zi am mers sa vedem Izvorul Minunilor si ne-am mai plimbat prin natura.
Sunt putine locuri de cazare in Stana de Vale si ma bucur ca am reusit sa prind locuri chiar in weekendul de Sf Maria. Sunt doar doua locuri pentru a lua masa, insa pentru doua zile a fost decent. Pentru ca nu eram eligibili pentru a face trasee indelungate cu copiii, ne-am axat pe Dino Parc, ne-am dat cu sania de vara, fetele au vrut si la un loc de joaca gonflabil, iar Florin a ales tubbling.
La un moment dat m-a tentat si pe mine tiroliana, insa am renuntat. Urmatoarea cazare era in Sibiu si la un moment dat am avut un sentiment rau prevestitor, asa ca am sunat pentru confirmare. Si am aflat ca doamna inchiriase altcuiva, care statea 6 nopti si pierduse numarul meu de telefon ca sa ma anunte. Parca prea mersese totul struna pana acum. Era tot in weekendul de Sf Maria si atunci cand am facut rezervarea m-am mirat ca a acceptat doar o noapte. Bine totusi ca am avut intuitia sa sun, asa ca dupa ce am aflat cum stau lucrurile am intrat rapid pe booking si am rezervat un alt apartament in centru, chiar mai frumos decat cel initial. Asa ca vacanta noastra nu a fost deloc periclitata. In Sibiu am luat cina in Piata Mare si ne-am plimbat pe stradute.
De dimineata fetele au vrut sa urcam in Turnul Sfatului, iar eu am vrut sa dam o tura pe cea mai frumoasa strada din oras.
Am plecat apoi spre Bucuresti, traversand muntii prin Transfagarasan.
Aici, fiind zile libere pentru toata tara s-a mers bara la bara. L-am lasat pe Florin la volan, iar eu cu fetele am luat-o pe jos sa ne minunam de frumusetea locului. La Balea Lac ne-am reunit si dupa oprirea la Barajul Vidraru am tinut-o intins pana la Bucuresti.
M-am bucurat cand am ajuns acasa. M-am simtit recunoscatoare pentru asa o experienta inedita in patru. Am avut 15 zile de vacanta, in care am parcurs 1800 de kilometri si am dormit in 9 locuri diferite. Si uite asa, usor, usor, cu aceste tururi ale tarii traditionale din fiecare vara de vreo 15 ani, ajungem sa cunoastem Romania tot mai bine.