Trei trasee montane de facut cu copii mici

Am crescut intr-o familie care iubeste muntele. Ai mei m-au luat pe poteci inca de cand aveam un an. Tata ma tinea chiar intr-un sistem de purtare pentru a putea merge distante mari cu mine in spate, un fel de scaunel, ceva inedit pentru anii ’80. Printre primele mele amintiri se numara excursiile la munte cu parintii, atat iarna, cand eram trasa cu sania, cat si vara, cand cantam de zor ‘Tot pe drum, pe drum, pe drum si acasa nicidecum!”. Din pacate, ajunsa la maturitate nu am continuat pasiunea pe care mi-au insuflat-o ai mei, insa ma bucur ca macar sora mea a facut asta. Profit de ocazie sa ma mandresc putin cu ea. In caz ca a ratat cineva povestea despre aventura ei din toamna: a mers pe jos 888 de kilometri timp de 29 de zile, realizand El Camino Francés. A doua zi dupa ce s-a intors sa nu va imaginati ca a stat acasa sa se odihneasca. A urcat pe Varful Moldoveanu deoarece i se facuse dor de muntii nostri. Iar apoi, tocmai cand credeam ca se linisteste ma suna entuziasmata si-mi propune sa plecam la munte cu fetele mele la sfarsitul saptamanii. Fara sa stau sa ma gandesc accept invitatia ei, nu mai ramanea decat sa rog sotul sa-si ia vinerea libera si sa conving parintii mei sa vina cu noi. In cinci minute le-am rezolvat pe amandoua, asa ca nu mai ramanea decat sa gasesc cazare si sa vedem ce trasee accesibile ne propunem sa facem. Doar aveam de dus in spate doi copii de zece si respectiv treispresece kilograme. In ceea ce priveste cazarea vroiam sa fie aproape de Bucuresti, dar nu intr-un oras ci cat mai aproape de natura. M-am orientat catre Poiana Tapului, care face parte din zona metropolitana Busteni. Scanez rapid grupurile de parinti pentru pensiuni recunoscute ca potrivite pentru copii, imi notez datele de contact pentru trei dintre ele, insa ma bucur sa gasesc disponibilitate chiar la prima la care sun, pensiunea Paunasul. Nu ramanea decat sa pregatesc bagajul si sa pornim la drum.

Traseele montane pe care le-am avut in plan au fost urmatoarele:

  1. Gura Diham – Poiana Izvoarelor

Am plecat de dimineata din Bucuresti si chiar daca era o zi de vineri si nu de weekend DN1 tot a fost aglomerat. In plus, Melania a plans foarte mult si am oprit de multe ori ca sa o linistesc. La cateva minute dupa ce porneam insa incepea iar sa planga, nici eu nu ma simteam prea bine, asa ca am am ajuns in jurul pranzului la Gura Diham destul de epuizati psihic. Dupa ce am luat masa am inceput sa urcam, insa fetele erau destul de agitate, asa ca am hotarat sa ne oprim si sa ne intoarcem. Vom reveni sa facem complet acest traseu sezonul viitor.

2. Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea

Am plecat pe acest traseu de dimineata, cu multa energie si voie buna, dupa ce am luat micul dejun la pensiune. Am intrat foarte repede in padure si ne-am bucurat de liniste, fiind printre primii turisti pe traseu dar si de natura atat de frumoasa. Traseul este usurel, am mers cu Melania in sistemul de purtare si mi s-a parut chiar lejer. Am ajuns la cascada in maxim o ora si jumatate, facand si cateva popasuri. Acolo era destul de aglomerat, fiind multi turisti care ajunsesera acolo pe traseul din Busteni.

3. Sinaia – Stana Regala

Am tot auzit de Stana Regala in ultimul timp, mai ales in contextul in care este un traseu foarte potrivit pentru copii, asa ca am rezervat ultima zi pentru a vedea si noi despre ce este vorba. Am parcat in apropiere de Cabana Schiorilor si am intrat foarte repede in padure.

S-a urcat mai mult decat ma asteptam, dar per total a fost un traseu placut de facut cu copiii.

Am profitat pe peisajul frumos de sus pentru o mini sedinta foto cu fetele.

Acum ca vremea va fi tot mai placuta nu-mi ramane decat sa planuiesc noi excursii in familie. Ce poate fi mai minunat decat sa petrecem timpul in mijlocul naturii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.