Noiembrie a fost o luna buna pentru teatru. Spun asta deoarece am vazut doua spectacole, in conditiile in care trece uneori si jumatate de an fara sa reusesc performanta asta. Dupa pandemie as zice ca atitudinea mea legata de iesit in oras s-a schimbat. Imi placea inainte sa stiu tot ce misca, era placerea mea sa verific vineri seara ce evenimente au loc in weekend in oras. Acum nu mai imi pasa asa mult, iar atunci cand avem o seara in doi, s-a intamplat de multe ori ca Florin sa-mi propuna cinema sau teatru, iar eu sa-l conving sa comandam mancare si sa ne uitam la ceva de acasa. Pentru ca oboseala se acumuleaza si prefer cateodata sa-mi incarc bateriile decat sa haladui prin oras.

In noiembrie insa am avut o sclipire de moment cand am realizat ca e luna noastra aniversara, implinind 14 ani de relatie si primul instinct a fost sa iau bilete la piesa “Exil” la Teatrul National. Am aflat apoi ca are loc si Festivalul de Teatru Caleido, la care am mai participat in trecut si cand am vazut ca Dana Rogoz joaca in piesa “Domnisoara Iulia” am facut rapid o rezervare. Si uite asa m-am pricopsit cu doua experiente culturale.

Am mers sa vedem “Domnisoara Iulia” la Unteatru intr-o seara de luni. Eram tare incantata ca am reusit aroganta de a iesi in oras in timpul saptamanii. Inca din prima scena a fost totul foarte intens, actiunea avand loc la curtea unui conte in secolul al XIX-lea. Cele trei personaje sunt fiica contelui (domnisoara Iulia), Jean (majordomul) si Kristin (bucatareasa si logodnica lui Jean). Jean este jucat de Richard Bovnoczki si atat eu cat si Florin am fost impresionati de prestatia lui scenica. Si Dana Rogoz in rolul domnisoarei Iulia mi s-a parut la inaltime. Pe ea am mai vazut-o si in alte reprezentatii (de exemplu aici) si stiam la ce sa ma astept. Este multa incarcatura emotionala in acest spectacol, actiunea are loc in noaptea de Sanziene, Iulia are o aventura cu Jean care ii da toata viata peste cap. Au fost momente care m-au revoltat, altele care mi-au taiat respiratia. Richard Bovnoczki e foarte impunator si accesele sale violente au speriat publicul. La sfarsit a avut loc si o sesiune de Q&A si am aflat ce multa munca a fost in spatele acestui spectacol. Au inceput sa lucreze la piesa inca din pandemie, cand repetau pe zoom, contactul fizic nefiind posibil. Dana avea atunci si un bebelus, asa ca putea face asta doar noaptea, ceea ce m-a facut sa o apreciez si mai mult. Abia cand lucrurile au revenit la normal cu pandemia au putut repeta in sala, insa la momentul premierei a mai venit un val de covid, asa ca a aparut initial o varianta inregistrata a piesei. Au avut loc si tot felul de accidente in timpul reprezentatiilor: s-au spart pahare, si-au spart buzele, iar Danei i-a fost smuls un smoc de par. Asa ca meseria asta nu e deloc usoara. I-am compatimit un pic pe actori. Per total, ma bucur ca am vazut piesa, a fost o experienta interesanta. Mai multe detalii despre piesa sunt disponibile aici.

Sambata am fost la Teatrul National sa vedem “Exil”. Cumva stiam ca va fi totul la superlativ deoarece oameni in care am incredere au laudat-o. Asa ca eram pregatita sa fiu impresionata. Si chiar am fost mai mult decat ma asteptam. Eu imi imaginam ca voi vedea o poveste clasica a unei familii care fuge din tara in perioada comunista insa nu a fost deloc asa. A inceput interactiv, actrita in rolul principal, Ada Gales intreband oamenii care veneau la spectacol daca ar pleca din tara. Filmarea in timp real se vedea pe scena Salii Mari. Tema – trauma transgenerationala e pusa in scena admirabil, fiecare personaj fiind jucat de mai multi actori la diverse varste. Mi-au dat lacrimile la final pentru ca totul a avut o mare incarcatura emotionala. Si nu cred ca a fost vreun spectator care nu s-a regasit macar putin in poveste. Desi dureroase, acestea sunt spectacolele care simt ca ma imbogatesc, care mi-au dat subiecte de discutie cu Florin in zilele care au urmat. Piesa se mai joaca in decembrie si ianuarie. Mai multe detalii aici.

Acestea au fost experientele mele culturale recente. Luna decembrie e plina de serbari, petreceri de Craciun si alte sindrofii, asa ca stiu ca n-o sa trec portile teatrelor, insa imi doresc sa ajung mai des la teatru in 2023.