Se implinesc in curand sase luni de cand sunt mama a doua fetite minunate si-as vrea daca as putea sa salvez acest moment pentru a ma intorce la el peste ani, cand o sa mi se faca dor de bebeluseala.

Punctam aici cateva ganduri la trei luni de cand Melania a aparut in viata mea, iar acum, cand suntem impreuna deja de aproape jumatate de an, notez aici ce ma incanta cel mai mult in aceasta etapa a vietii mele de mama:

• mirosul de laptic al Melaniei
• modul cum ma cauta mereu cu privirea; linistea si incantarea pe care le exprima figura ei atunci cand realizeaza ca ma are aproape
• tanguiala simpatica a mezinei atunci cand nu-i convine ceva “na,na,na na!”
• grija permanenta a Otiliei pentru surioara ei mai mica: pupicul pe care i-l da in fiecare dimineata, in primul moment dupa ce deschide ochii
• dorinta Otiliei de a o pupa pe Melania de nenumarate ori pe parcursul zilei: pe manute, pe picioruse, pe obrajori, spre incantarea celei mici
• rasul cristalin al Melaniei cand surioara ei mai mare ii arata diverse jucarii, sau cand ne vede pe noi doua dansand (unele miscari ale Otiliei ma fac si pe mine sa ma tavalesc de ras uneori)
• privirea curioasa a junioarei atunci cand Otilia ia o carte si ii citeste (pe baza ilustratiilor inventeaza pe loc o poveste, distrandu-ma astfel si pe mine)
• discutiile filozofice cu Otilia (presarate cu nenumarate de ce-uri), jocurile si lecturile cu ea

Ma pregatesc psihologic de urmatoarea etapa importanta pentru Melania – inceperea diversificarii. Daca as putea, as mai prelungi o vreme alaptarea exclusiva. Ma minunez cat de mult a crescut in bratele mele, primind tot ce a avut nevoie pentru a se dezvolta doar de la mine. Ma bucur ca si de data asta lucrurile au mers bine la acest capitol, povestea noastra de alaptare continuand binenteles mult timp de acum incolo.

Acum sase luni ma gandeam cu emotie la ce urmeaza si nu puteam sa-mi imaginez viata noastra in patru. Temeri de tipul – ‘cum o sa le fac fata la amandoua?’ sau ‘cum o sa-si primeasca Otilia surioara si oare ce va insemna pentru ea prezenta unei noi membre in familia noastra?’ se regaseau in sufletul meu, insa sunt recunoscatoare ca lucrurile s-au asezat frumos: prezenta parintilor mei ma ajuta sa le acord amandurora atentia cuvenita fara a se simti niciuna neglijata, iar entuziasmul Otilei pentru prezenta celei mici se mentine si m-a surprins in mod placut. Sora mea este pentru mine cel mai frumos dar de la viata si sper ca si fetele mele sa simta la fel peste ani una pentru cealalta.