Silueta mea a fost intr-o continua tranzitie anul acesta. Inainte sa raman insarcinata nu mi-a fost teama nici o clipa de kilogramele pe care le voi avea in plus. Cum n-am fost niciodata grasa, eram intr-un fel curioasa cum va fi in ultimele luni de sarcina. Ei bine, am aflat: nu e placut deloc. Nu intelegeam niciodata oamenii care stau la coada la lift la metrou sa iasa la suprafata. Ei bine, pentru grasi nu e chiar asa simplu sa urce serii de scari. Cu toate ca oboseam destul de usor in ultimele saptamani de sarcina am mers mult pe jos pana in ultima zi. Cum doar ce am trecut de la statutul de gravida la cel de mama, ma uit un pic cu nostalgie in urma la toate momentele frumoase de anul acesta, in care am incercat sa profit din plin de aceasta perioada, m-am plimbat mult, am vizitat locuri noi, am participat la evenimente culturale, vazut piese de teatru, ce mai – sunt o norocoasa! Din prima pana in ultima zi sarcina nu m-a incomodat cu nimic, nu a existat zi sa nu fac ceva pentru sufletul meu. In ultima zi de sarcina imi propusesem sa stau doar in casa si sa ma odihnesc. Ei bine, n-am rezistat prea mult! Am dat o fuga pana la salon, iar manichiuristei nu-i venea sa creada ca inca haladui pe strazi avand in vedere ca aveam 39 de saptamani si urma sa nasc in orice moment.
Ma bucur foarte mult ca am avut vreo doua saptamani concediu prenatal, timp in care am pregatit tot ce era nevoie pentru junioara, dar am si iesit foarte mult in oras, m-am intalnit cu toti prietenii, constienta fiind ca in urmatoarea perioada va fi mai greu.
Mai jos este povestea sarcinii in imagini, Imagini la care ma voi uita mereu cu placere. O tin acum pe cea mica in brate si nu-mi vine sa cred cum s-a dezvoltat ea de la o celula pana la un om intreg, o fetita perfecta, la care ma uit si nu-mi vine sa cred ca e a mea. Imi zambeste si ii zambesc inapoi, imi vine sa o sarut in continuu. Povestea noastra a inceput in ianuarie, asa cum puteti mai jos, insa nu se termina cu ultima fotografie, ci abia atunci incepe cu adevarat.
Stockholm, Muzeul Sportului, ianuarie, 6 saptamani Stockholm, februarie, 7 saptamani Bucuresti, Casa Memoriala Tudor Arghezi, 15 saptamani Paste la Medgidia, 18 saptamaniBucuresti, Muzeul Satului, 19 saptamani Bucuresti, Parcul Tineretului, 20 de saptamani Casa Memoriala Alexandru Vlahuta, Dragosloveni, judetul Vrancea, 23 saptamani Bucuresti, Vernisaj Mihai Criste la Biblioteca Nationala, 24 de saptamaniRhodos, 25 de saptamaniBucuresti, Parcul Titan, 29 de saptamani Bucuresti, piscina Chaboo, 31 de saptamani Navodari, Kazeboo Beach, 33 de saptamani Bucuresti, Palatul Cantacuzino, 34 de saptamani Bucuresti, Muzeul Colectiilor de Arta, 38 de saptamani
Ivonico a fost intr-adevar un an plin si frumos!
Ma bucur din tot sufletul ca am facut atat de multe lucruri impreuna, ca am hoinarit pana in ultima zi crenga prin oras razand si tropaind de entuziasm! 🙂
Abia astept sa facem acelasi lucru si in 3! Miaauu! 😀