Am asistat de curand la o discutie de mame bloggerite, la care concluzia e ca afisarea unei vieti perfecte de parinte pe blog e prea des intalnita in blogosfera de parenting si nu reflecta deloc realitatea. Si asta asa e, viata vine la pachet si cu momente frumoase si cu altele mai dificile, important e sa stim sa le depasim cu bine. Eu nu prea am scris pe aici de provocarile vietii cu doi copii, insa sa nu crezi ca nu am parte din plin, fiind inca la inceput de drum, doar de opt luni in formula de patru. Iar cele mai grele momente sunt in aceasta etapa pentru mine cand trebuie sa le dau sa manance copiilor, chiar daca sunt si eu lesinata de foame. Sau cand trebuie sa ma trezesc a nu stiu cata oara pe noapte, desi as dormi si eu cateva ore legate. In plus, dorm cu amandoua fetele in pat, intre ele, astfel incat sa o pot alapta pe Melania, dar sa ii dau si Otiliei apa sau sa o invelesc la nevoie. La afacerea asta e un singur loz necastigator si acela e tras de corpul meu. Cum prima senzatie dimineata e ca m-a calcat un tren in somn, din cauza pozitiei incomode de alaptat la orizontala, nu sunt cea mai vesela persoana atunci cand sunt solicitata pentru a cincea oara de catre unul din copii, desi e doar 4 dimineata. Doar ca in noaptea asta a fost altfel. Atunci cand am fost trezita repetat de fiecare copil de mai multe ori, am fost foarte zen de m-am surprins si pe mine. Analizand un pic mi-am dat seama de ce m-am trezit fericita de fiecare data. La culcare, dupa ce i-am citit povesti Otilei, in timp ce o alaptam pe Melania sa o culc si pe ea, am numarat in gand motivele de recunostinta. Au fost atatea incat m-am simtit norocoasa si coplesita de cat de multe lucruri bune am in jurul meu. Am adormit si eu impacata si cu un zambet larg pe buze. Dupa a doua sau a treia trezire, am zis ca nu mai pot continua sa dorm pe cei 20 de centimetri ramasi intre fete, asa ca am dezertat in patul matrimonial unde m-am bucurat de locul meu generos. Iar aici am avut cel mai frumos si amuzant vis. Eram la o nunta (care a avut loc deja acum doi ani) si glumeam cu colegi pe care nu i-am mai vazut de foarte mult timp, mancam bunatati, insa cand sa ajung pe ringul de dans, urechea mea fina a detectat alarma din camera alaturata. Eram chemata la datorie, insa de data asta nu ma mai simteam epuizata si nervoasa, iar cand Otilia mi-a cerut sa o spal pe fata de trei ori, apoi sa-i aduc apa sa bea de inca trei ori la ora patru dimineata, am fost draguta, empatica si i-am oferit tot suportul meu cu dragoste.
Si uite asa, recunostinta pentru tot ce e bun in viata mea si un vis frumos mi-a schimbat complet starea de spirit, de la anxietate la fericire si implinire intr-un singur pas. Visele nu putem sa le controlam, insa gandurile da, asa ca te invit la un exercitiu de recunostiinta. Vei vedea ca apoi viata va parea mult mai frumoasa. Tu pentru ce esti recunoscator astazi?
Daca doriti sa fiti la curent cu ultimele aventuri de mama 2.0 puteti da like paginii de Facebook.
Sursa foto: arhiva personala