Sunt in urma cu multe subiecte pe blog despre care mi-am dorit sa scriu, insa vreau sa povestesc acum despre spectacolul de balet vazut vineri seara la Opera Comica pentru Copii. Ma simt atat de recunoscatoare si de norocoasa ca locuiesc in Bucuresti si ca aici exista un loc precum Opera Comica, unde copiii au oportunitatea sa vada spectacole consacrate pe marile scene ale lumii. Asa este si Mama pacalita, un spectacol de balet francez adaptat dupa La fille mal gardee – ce a fost creat acum peste 200 de ani, fiind primul balet cu oameni obisnuiti, nu cu printese sau zei. Pentru prima data actiunea a fost transpusa pe ulita satului, in loc de palate si gradini mitologice. Vedem in Mama pacalita cum actiunea are loc la ferma mamei, unde personajele poarta palarii de paie si au loc momente comice si savuroase intr-un mediu relaxat. A fost creat astfel un spectacol pentru oricine, pentru o patura larga de spectacori.
Nu stiam nimic despre muzica si nici despre poveste (despre libretul scris de Jean Dauberval), iar pe drum spre spectacol familia nu a fost amatoare sa ascultam muzica de Ferdinand Herold, au vrut sa fie surprinsi la spectacol. Pe mine ma incanta sa recunosc muzica, dar chiar daca n-a fost sa fie de data asta, la prima auditie mi s-a parut atat de linistitoare si imbietoare la buna dispozitie prin energia si vitalitatea pe care o transmite, incat mi-a ramas la indemana afectiv si am ascultat-o cu drag in weekend.
Revenind la experienta de vineri seara, am ajuns la timp la Opera Comica si am intrat direct in atmosfera luminoasa datorita decorurilor multimedia imbinate cu cele clasice. Mi-a placut cocosul povestitor care prezinta povestea la inceput, intr-o montare multimedia, ca apoi sa vina pe scena, ca personaj, spre deliciul copiilor.
Se remarca apoi mama, doamna Simone, care este jucata de un barbat in travesti, cum s-a intamplat si in alte interpretari ale acestui spectacol in trecut. Dansul cu saboti face totul sa fie mai amuzant, insa nu e de ignorat volumul mare de munca al artistilor, fiind greu de realizat din punct de vedere tehnic. Mie mi s-a parut inedit si deosebit, nu am mai vazut pana acum ceva similar.
Copiii sunt si de data aceasta surprinsi si ma minunez cat de creativi sunt realizatorii. Daca in spectacole din trecut au aparut pe scena pui de gaina, Opera Comica a ales sa aduca in cadrul reprezentatiei un ponei. Reactiile din sala nu s-au lasat deloc asteptate.
Si asta nu a fost singurul element surpriza. Scena cu Alain si umbrela zburatoare a lasat si adultii prezenti cu gura cascata. Eu una cand l-am vazut zburand chiar nu mi-am dat seama cand a apucat sa se tina de fire invizibile, a fost pentru mine un moment de magie.
Si a mai fost ceva ce m-a uimit din plin. In urma cu cateva zile Eve imi arata acest reel:
Mare mi-a fost mirarea vazand pe scena artistii facand ceva similar, sincronizandu-si pasii de balet cu impletitul firelor. La asta chiar nu ma asteptam. S-a potrivit foarte bine in atmosfera campeneasca redata.
Nu am scris mai nimic despre poveste si personaje insa va invit pe pagina spectacolului unde sunt informatii complete. Imi place mult si rubrica Ce ne invata Mama pacalita – de aici pot incepe discutii foarte interesante cu cei mici. Si din rubrica Intrebari frecvente avem de invatat copii si adulti deopotriva lucruri noi. Puteti vedea pe aceeasi pagina si cand au loc urmatoarele reprezentatii de luna aceasta si cumpara foarte usor bilete. Eu una stiu sigur ca o sa mai povestesc multa vreme despre acest spectacol si voi mai asculta oricand vreau mai multa veselie muzica lui Ferdinand Herold si John Lanchbery.
