M-am uitat de multe ori cu curiozitate prin gardul muzeului de pe Calea Victoriei 151 fiind tentata sa-i descopar macar gradina generoasa. Ba chiar prin ianuarie am plecat de acasa cu fetele spre el, insa pe drum am sunat la Muzeul CFR ca sa aflu daca este deschis si deoarece mi s-a confirmat ca micile vizitatoare sunt binevenite am schimbat destinatia din mers. Am facut asta atunci deoarece inainte sa iesim pe usa sotul imi spusese ca nu crede ca va fi interesant pentru copii Muzeul Varstelor si daca pot, sa incerc sa le duc la un muzeu mai captivant. Iata ca a venit iar vremea pentru o escapada in trei si de data aceasta nu am mai ezitat, fiind hotarata sa ajungem pe Calea Victoriei.

Muzeul Varstelor este singurul muzeu antropologic din Romania, antropologia fiind stiinta care studiaza originea si evolutia omului in corelatie cu conditiile naturale si social-culturale. Accentul se pune pe viata in Bucuresti din secolul al XVIII-lea pana in prezent. Idea prin care este prezentat muzeul, conform careia traim si intelegem cu adevarat numai varsta pe care o avem m-a intrigat si cred ca tocmai asta isi propune, venind cu un exercitiu de imaginatie si aratandu-ne cum a fost viata celor care au trait pe aici cu secole in urma.

De cum am intrat pe poarta muzeului fetele au vrut sa alerge prin parculet, insa le-am convins repede ca mai bine ne incalzim in muzeu, temperaturile de februarie fiind destul de scazute. Am aflat ca biletele se procura din Lapidarium, un corp separat de muzeu din aceeasi curte, unde am vazut si prima expozitie pe tema “In apropierea sfintilor. Frescele Manastirii Vacaresti dupa 40 de ani”. Le-am atras atentia fetelor aratandu-le pe o harta veche ca manastirea era localizata intr-o zona pe care noi o frecventam: Parcul Vacaresti. Vazand expozitia mi-am amintit de toate povestile legate de Ansamblul Vacaresti din tururile istorice prin Bucuresti. Nu stiam ca fragmente de fresce au putut fi salvate. Cu parere de rau ca acest loc nu mai exista, daca nu ar fi avut loc demolarea din ’85 si ar fi fost in schimb restaurat, ansamblul in stil brancovenesc ar fi adus mare cinste cartierului meu.

Dupa Lapidarium (care a fost construit in perioada in care a fost amenajat muzeul), ne-am indreptat catre corpul principal gazduit de Casa Filipescu-Cesianu. Acesta casa construita in 1892 a gazduit mai multe familii aristocratice ajungand ulterior in posesia Primariei Municipiului Bucuresti luandu-se hotararea ca Muzeul Municipiului Bucuresti sa primeasca resedinta pentru expozitiile sale. Si uite asa, de vreo cinci ani aici este Muzeul Varstelor avand ca tematica istoria familiei, a copilariei si a vietii intime in Bucurestiul ultimilor 300 de ani.

M-am bucurat ca eram singurele vizitatoare si am putut sa fac pe ghidul pentru fete. Eu mizam ca vor fi interesate de tot ceea ce tine de copilaria in alte timpuri, insa au vrut sa afle lucruri si despre vestimentatia adultilor. Si-au amintit de cartea Straie alese din povesti cu printese si s-au bucurat sa vada hainele si accesoriile din secolele trecute atat de adulti cat si de copii in toata splendoarea lor.

M-am mirat sa ma intrebe si despre arme. In muzeu este un perete intreg cu o expozitie de arme, de la cele mai rudimentare pana la cele folosite in conflictele care ne-au marcat trecutut.

Se pot vedea si piese de mobilier, obiecte casnice, portelanuri. Exista o camera dedicata nasterii si una dedicata mortii. Surprinzator, cea dedicata nasterii mi s-a parut mai infrisosatoare, cu multe ustensile medicale. Ce m-a emotionat a fost o fotografie de pe pereti cu multi bebelusi nascuti in anii ’50 la o maternitate din Bucuresti. Metaforic si mama mea a facut parte din grupul acelor copii.

Camera dedicata mortii contine niste sertare nostalgice cu lucruri simbolice ce raman si vorbesc despre noi si dupa moarte: scrisori, elemente legate de pasiunile noastre, accesorii.

La capitolul evolutiei comunicatiilor, fetele au vazut cum arata o telegrama si modele vechi de telefoane pana la primele modele de telefoane mobile.

Pentru a asculta muzica, se poate observa si aici evolutia tehnologiei, de la gramofon pana la minusculul mp3 player.

Am mai vazut si diverse harti cu Principatele Romane, cu Romania dar si ale Bucurestiului.

La subsol era o colectie despre piata si ce inseamna ea pentru oameni, cum a fost utilizata in trecut – pentru unelte, suport pentru scris, pentru picturi rupestre si pentru multe altele. Aceasta colectie mi-a adus aminte de Muzeul de Istorie din Constanta vizitat in vara.

La final, am explorat curtea in care sunt expuse diverse statui.

Personalitati comuniste si nu numai sunt organizate in cercuri, iar foisorul si zonele cu banci dau o geometrie interesanta curtii.

Desi e aproape primavara fetele s-au distrat cu frunzele ramase de asta toamna si abia cand le-am propus sa mergem sa mancam un desert am reusit sa le conving sa plecam.

Muzeul Varstelor tine de Muzeul Municipiului Bucuresti din care fac parte si alte colectii si case memoriale interesante. Pe unele le-am vizitat, iar pe altele abia astept sa le descopar alaturi de copii.