Buna intrebare! Asta mi-am spus cand am aflat ca aceasta este tema de discutie a lunii octombrie pentru comunitatea de parinti bloggeri. Cu doar cateva zile inainte sa aflu de eveniment chiar avusesem o discutie cu o prietena legat de cat de mult alegem sa impartasim din viata noastra pe retelele sociale, cum ne impacteaza asta si mai ales ce spune despre noi aceasta nevoie? M-am bucurat cand am vazut ca cea de-a saptisprezecea editie Digital Parents Talks organizata de Ana Nicolescu si Lavinia Pavel de la Parenting PR propune sa punem sub lupa riscurile expunerii celor mici in online impreuna cu specialisti: Daniela Dumitrescu (psiholog Protectia Copilului), Angelica Juracopschi (avocat si asistent social), Madalina Sava (specialist psihologia interactiunii sociale) si Mihaela Dinu (psiholog Salvati Copiii), dar si cu bloggeri care si-au exprimat deja un punct de vedere ferm pe acest subiect: Ioana Marinescu si Amina Tomescu.
Pentru Ioana Marinescu, cheia este educatia si comunicarea deschisa cu copilul. Ea a ales sa puna pe blog fotografii cu fetita ei, avand grija sa nu faca publica scoala unde invata sau alte locuri in care copila ajunge singura. In acelasi timp, nu posteaza poze cu ea in ipostaze compromitatoare.
Angelica Juracopschi considera ca nu putem tine copiii intr-o glob de cristal, insa trebuie sa respectam dreptul acestora la imagine. Implicarea copiilor de peste zece ani in campanii pe blog necesita acordul lor. Pentru a ne proteja copiii, este mai prudent sa scriem despre ei la modul general, avand o abordare cat mai putin personala si fara a face referire directa la experientele lor.
Cum astazi orice fotografie facuta copilului ar trebui conform legislatiei sa aiba acordul parintelui pentru a fi publicata, fie ca este facuta la gradinita, la scoala sau intr-o cabina foto, este important sa fim informati si vigilenti, iar daca partea cu acordul nu se respecta sa ne punem noi problema ce se intampla cu fotografiile copiilor nostri si sa actionam in cunostinta de cauza.
Probleme de securitate ridica si supravegherea video de la gradinita. Multi parinti nu constientizeaza riscurile cu care vine la pachet un sistem de supraveghere, practic neavand nici un control asupra masurilor de securitate implementate. Inregistrarile live pot ajunge usor pe internet, asa cum s-a intamplat de exemplu aici si chiar daca nu se ajunge la expunerea online, nu stim pe ce monitoare au ramas uitate deschise acele inregistrari (de catre persoane care au acces) si cine le urmareste. Sau daca acele credentiale sunt pastrate confidentiale de catre cei care primesc acces la inregistrari.
Au avut un ecou puternic pentru mine ideile prezentate de psihologi pe acest subiect. Avem o mare responsabilitate in privinta dezvoltarii afective a copiilor, creand noi obiceiuri pentru ei prin exemplul pe care il dam. Daniela Dumitrescu ne-a indrumat catre introspectie, intrebandu-ne care dintre obiceiurile noastre de astazi il ajuta pe copil sa devina adultul de maine. Daca el ne vede petrecand mult timp pe net, exista riscul ca mai tarziu sa caute validari online in loc sa gaseasca un reper in noi. Putem combate asta daca avem obiceiuri sanatoase si construim o relatie apropiata cu el.
Daniela Dumitrescu considera ca in contextul nevoilor emotionale, retelele sociale sunt echivalentul mancarii fast food. Relatiile virtuale nu ne hranesc, ci ne preocupa, creand un fond anxios.
In final, Daniela ne-a pus si mai mult pe ganduri mentionand ca in viitor vor aparea noi patologii legate de sanatatea mentala pe care astazi este greu sa le anticipam.
Daca pe Daniela am mai avut placerea in trecut sa o ascult si sa invat lucruri utile de la ea la evenimente de parenting, surpriza acestei editii Digital Parents Talks a fost Amina, care si-a exprimat cu sinceritate atitudinea ei legata de expunerea copiilor pe Internet. Am rezonat 100% cu campania ei de constientizare a riscurilor privind expunerea copiilor in mediul online si mi-a facut mare placere sa o ascult.
Ce invataturi am tras eu? Ce am constientizat ca am gresit?
Plecasem in acea dimineata frumoasa de sambata tare increzatoare ca voi primi confirmarea ca am procedat bine pana acum, alegand sa nu pun fotografii online cu copiii mei. De fapt, eu am ales sa postez doar fotografii in care nu se vede fata lor, dar daca in acea zi s-ar fi dat un test, eu l-as fi picat cu brio, sa va spun si de ce. Petrecand aproape trei saptamani la mare vara trecuta si stand cu totii mai mult in costum de baie pe acolo am adunat destule poze cu fetita cea mare pe plaja, incat sa simt nevoia sa mai postez cate una si pe Instagram. O parte din ele (cu Otilia in costum de baie pe plaja) le-am sters la foc automat chiar pe drumul spre casa dupa intalnirea Digital Parents Talks. Asta deoarece fiecare fotografie cu copii postata online are 50% sanse sa fie vanduta in retelele de pornografie infantila. Hashtagurile folosite fac si mai usoara gasirea lor. In timp ce stergeam pozele cu Otilia in costum de baie (cu spatele) imi amintesc un moment din vara care pe moment m-a bucurat, insa acum m-a facut sa constientizez ca pentru orice fotografie pe care am hotarat sa o postez am pierdut controlul in secunda doi dupa publicare.
Se facea ca doar ce terminasem de citit pe plaja jurnalul de calatorie Trei saptamani in Hymalaya de Marius Chivu si cum stateam si priveam marea cu Otilia, m-am gandit ca as putea imortaliza momentul. Incantata de rezultat si fara sa stau pe ganduri am pus pe loc poza si pe Instagram. Fac o baie in mare si cand ma uit la telefon sa vad cat mai e ceasul vad o notificare cum ca am fost taguita de Marius Chivu care a preluat fotografia pe contul lui de Instagram.
Si uite asa, pot sa sterg eu toate pozele postate de mine cu fetita mea in costum de baie, dar asupra altor conturi in afara de al meu nu am nici un control. Macar de acum stiu si nu mai fac.
Multumesc Parenting PR pentru organizarea acestei editii din care am avut atat de multe de invatat!
Sponsor al evenimentului a fost Lidl Romania, iar parteneri OK Center Romania si Mustela Romania.
Fotografiile au fost realizate de Mihai Raitaru.
Foarte fortata aceasta fotografie ca sa va impuneti un punct de vedere. Dar felicitari pentru blog, desi ati sters fotografia acum o postati si o mediatizati inca o data prin blog.