“Lasciv… incendiar… adevarat…
Dupa „Deformatii” nu exista decat doua tipuri de reactie: imi place sau nu-mi place. Alegeti-o pe oricare. Nu putem decat sa garantam ca va fi vehementa! Caldut, intermediar, „asa si asa” nici nu intra in discutie.
Textul a fost scris acum cinci ani, la patru maini, de autori romani (Mitos Micleusanu, Razvan Tupa, Claudiu Komartin si Adina Zorzini) a caror medie de varsta, la vremea aceea, era de 25 de ani. 
Fragmente de oameni, de imagini, fragmente de sentimente, de emotii, de instincte, fragmente de crime, de omoruri, fragmente de mangaieri, de respingeri, apartinand milioanelor de oameni fragmentati ce vietuiesc fragmentat, într-o lume confuz-fragmentata… 
Cam asa isi descrie regizorul opera despre lumea în care traim, unde scene cu baietii de la bloc si limbajul lor bolovanos, dar plin de umor, se intersecteaza cu momente de poezie urbana, cu o actrita frumoasa si suava (Diana Cavaliotti) si cu fragmente cu iz suprarealist-baroc.”

Asa suna invitatia la teatru pe care am primit-o saptamana trecuta. Abia asteptam sa vad piesa, parea modalitatea perfecta de a petrece luni seara. L-am vazut  evoluand pentru prima data pe Tudor Istodor, fiul Maiei Morgenstern pe care am admirat-o intotdeuna. Dialogurile lui cu Toma Danila au fost pline de umor, chiar si atunci cand subiectele abordate erau triste.

M-au impresionat insa chiar mai mult momentele cu Iulian Glita, care mi s-a parut cel mai expresiv. A avut monologuri cu confesiuni socante, a fost tarat in suturi pe scena, a dansat, s-a dezbracat, a aparut initial machiat, apoi fara machiaj, pentru a incheia cu un machiaj strident, s-a asezat chiar in sala si a interactionat cu publicul.

Diana Cavallioti, pe care am mai vazut-o in Femei in miscare, a avut putine momente in care a fost implicata, in cele mai multe fiind doar martora la trairile colegilor de scena, insa acelea au fost cheie, replicile ei avand ecou (“Dragostea trebuie sa fie pana la capat”/ “Sunt plina cu altul”). Desi piesa este formata din fragmente , sentimentul meu a fost ca este construita in jurul Dianei.

Adina Zorzini are mai mult rolul de a intretine atmosfera si face o treaba buna in sensul asta. Jocul actorilor este sustinut de elemente multimedia care accentueaza starile transmise. O parte din textul piesei este disponibil aici.

Asa cum ma asteptam, m-am incadrat in prima categorie conform invitatiei, a celor carora le-a placut piesa. Am savurat fiecare moment, si m-am gandit cu drag la ea chiar si la cateva zile dupa ce am vazut-o. Ieri am avut chiar placerea sa-l revad in Vitantis pe Iulian Glita. De data aceasta era MC pentru copii, si-l prindea la fel de bine rolul ca cele de diavol, tiganca, impresar pe care le-a jucat in Deformatii. Sper sa am ocazia sa ii revad pe acesti actori talentati. Din cate stiu, piesa nu se joaca momentan, insa nu se stie niciodata cand pot reincepe reprezentatiile. Daca o vedeti in program pe viitor, eu va recomand sa mergeti s-o vedeti.