Nu prea am vorbit despre sarcina pe blog pana acum, si asta din mai multe motive: mi s-a parut un subiect prea personal si nu vroiam ca fac tam-tam, insa la un moment dat nu a mai fost ceva ce poate fi ascuns. Cum acesta este un blog personal, iar sarcina si shimbarile care vin o data cu ea au fost preocuparea mea cea mai importanta anul acesta, am zis ca pot scrie si aici cateva randuri, cu siguranta imi va face placere sa citesc mai tarziu despre aceasta perioada frumoasa. Ma simt extrem de norocoasa ca m-am simtit bine fizic de la inceput pana in prezent, si chiar si acum, la 34 de saptamani, particip la evenimente culturale, ies in oras cu prietenii foarte des si ma bucur din plin de ultimele saptamani inainte de venirea copilului. Imi amintesc in primele luni cum ma tot intalneam cu amici si cand spuneam ca sunt insarcinata, reactia era – imposibil, nu se vede deloc. Cred ca abia pe la inceput de aprilie, uitandu-ma in oglinda, mi-am dat seama ca da! in sfarsit, se vede! A fost ca si cum in sfarsit este real, pluteam de bucurie.Prima data cand mi-au dat lacrimile de emotie a fost la prima ecografie morfologica, dublul test. Dimineata respectiva a fost cea mai grea din viata mea, nici nu stiu exact cum am ajuns pana la doctor. Posibilitatea de a primi o veste proasta mi se parea coplesitoare. Dupa ce am aflat ca totul este absolut normal, copilul se dezvolta foarte bine, totul este in parametrii buni am izbucnit in plans de fericire, cred ca pentru prima data in viata mea. Am aflat apoi ca este fetita, si desi nu aveam o preferinta, eram fericita cu orice, copil sanatos sa fie, deja simteam nevoia sa sar in sus de bucurie. Mi-am imaginat intr-o secunda cum o sa ne imbracam noi la fel, cum o sa-i inspir pasiunea pentru frumos inca de mica, cate lucruri o sa facem impreuna ca mama si fiica! Apoi, cum se va naste in septembrie, faptul ca Nona, bunica si Eve sunt nascute in aceeasi luna si sunt cele mai dragi fiinte din viata mea m-a entuziasmat nespus. De atunci am trait o frenezie continua si am incercat sa ma pregatesc asa cum am putut pentru venirea fetitei. As recomanda doua cursuri gratuite pentru viitori parinti la care am participat, Scoala Parintilor organizat de Chicco si Cursul de alaptare tinut de Pravalia Parintilor. Ambele mi s-au parut foarte utile si m-au facut sa ma simt mai pregatita pentru ceea ce urmeaza. Un alt mod de informare au fost cartile de parinteala. Pana acum m-am delectat cu Cel mai simpatic ghid de sarcina, primit in dar, Sarcina si nasterea, si Ghidul complet al mamei in primul an de viata al copilului. Planuiesc sa citesc in urmatoarele doua saptamani si Parenting neconditionat de Alfie Kohn. Am inceput de curand si primele cumparaturi pentru bebelusa, cel mai distractiv mi se pare amenejarea camerei, am luat un patut foarte vesel cu animalutze si niste stickere la fel. Dupa ce sotul a montat patutul am avut un moment de mini panica la idea ca in doar cateva saptamani un copil mic va fi acolo si va depinde in totalitate de mine. Ce ma fac daca plange si n-o sa stiu sa o linistesc? M-am calmat intr-un minut, optimismul a revenit si m-am intors la sentimentele bune. In lunile astea de cand am o burta la purtator au fost si cateva momente foarte amuzante pentru mine, am facut aici un top 3:

1. Eu merg cu metroul zilnic si in 80% din drumuri mi se ofera un loc jos. Sincer, inca sunt impresionata de faptul ca femei si barbati de toate varstele se ridica negresit cand ma vad pentru a sta eu jos. Ei bine, s-a intamplat o data sa se ridice un culoar intreg! Chiar nu exagerez, m-am suit in metrou si cum mergeam doar 3 statii am ramas la usa. Asta nu a impiedicat 3 oameni sa se ridice simultan si sa-mi ofere locul lor, Nici n-am stiut cum sa reactionez. Le-am multumit la toti si m-am asezat pe cel mai apropiat de mine.

2. Tot din seria #inmetrou, o femeie de langa mine imi spune ca ea are multi covrigi si imi ofera daca nu vreau si eu unul. De fapt, daca ma gandesc bine, mi s-a intamplat asta de inca 2-3 ori. Ma bufneste rasul de fiecare data, eu nu am avut nici o pofta toata sarcina pana acum, dar se pare ca lumea e f grijulie cu gravidele sa nu pofteasca diverse pe strada.

3. Intamplarea de pe locul trei a avut loc in supermarket, cand la o coada foarte mare la raionul de mancare gatita, unul dintre cei care serveau striga deodata: Doamna gravida sa vina in fata! Eu cu greu ma prind ca despre mine e vorba, abia cand sunt invitata pentru a doua oara sa fiu servita cu prioritate. M-a bucurat intamplarea, se pare ca exista tot felul de avantaje, sa tot fii gravida intr-o asa comunitate!

Cam atat am avut de raportat pana acum, revin in episodul urmator cu alte povestiri. Fotografiile de mai jos au fost realizate la 29 de saptamani in parcul Titan. Tinuta a fost preferata mea atunci cand a trebuit sa ma imbrac smart casual. Ironia e ca nimic nu e de maternity: rochita o am de cativa ani, iar sacoul a fost o surpriza de la Nona toamna trecuta inainte sa plec in Florida.
Familia de lebede cu care m-am intalnit la sedinta foto

~Outfit~

Dress: By Nona

Jacket: By Nona

Necklace: Gift, also wore here

Bag: Romanian Boutique

Shoes: CCC Shoes and Bags