Imi plac aniversarile de orice natura, insa pana acum nu am pus in lumina reflectoarelor zilele proiectelului de suflet lansat de ziua mea de nastere acum 3 ani. Cum a inceput totul, am povestit de nenumarate ori prietenilor. Pe scurt, era sfarsit de decembrie si dupa ce cumparasem domeniul dintr-o gluma, am continuat provocarea luand si hosting, configurand singura WordPress si incepand sa scriu despre vacanta in Viena din care ma intorsesem de curand.

Ideea predominanta in acesti 3 ani de povesti personale a fost sa scriu despre mine pentru mine, sa-mi relatez experientele pentru a le citi mai tarziu, practic mi-am dorit ca acest loc sa fie oaza unde voi gasi informatii legate de ce anume m-a atras intr-un anumit obiectiv turistic, de ce mi-a placut mai mult sau mai putin o anumita piesa de teatru sau mai ales ce stil vestimentar abordam intr-o anumita perioada a vietii mele si tot asa.

Au fost seri in care venind tarziu acasa de la birou mi-am recapatat usor entuziasmul publicand un mic articol dupa ce mi-am petrecut seara scriind. Am continuat sa public fotografii care exprima stilul meu personal, in toti anii astia mama mea minunata, Nona mi-a creat zeci, daca nu chiar sute de rochii. Multe nu au fost inca fotografiate pentru blog, dar e timp destul pentru toate. Ma distreaza acum amintirea legata de trierea garderopei cu cateva saptamani inainte sa nasc impreuna cu Eve. Renuntasem atunci la 80% din fuste la ideea in care eram absolut convinsa ca nu voi mai incapea in ele si la multe alte haine mai adolescentine. Le grupasem chiar pe plase sa le duc pe rand la reciclare la H&M, insa mare mi-a fost bucuria la o luna, doua dupa, cand nu apucasem inca sa renunt la fustele prea indraznete dar revenisem la greutatea mea ideala.

Daca sunt mandra de ceva ar fi faptul ca in acesti 3 ani mi-am pastrat verticalitatea si am publicat doar articole care exprima experienta mea pozitiva cu diverse branduri, fara a face reclama la nimic. S-a mai intamplat sa primesc pe mail diverse propuneri de a scrie despre ceva anume, insa nu m-am identificat cu ceea ce mi se cerea, asa ca am spus pas.

Daca este ceva ca mi-as reprosa ar fi faptul ca nu am schimbat tema cu una mai buna, iar din cauza asta nici nu scriu cu diacritice. Cum m-am ocupat de blog numai eu, imi asum faptul ca nu am dat de cap unei probleme a temei si stau si cu toate limitarile grafice care se remarca mai ales la optiunile din partea dreapta. M-am gandit de multe ori sa cer ajutor, cunoscand oameni care sunt experti la asta, insa pana acum nu am facut-o.

Nu prea urmaresc statisticile, decat dupa ce public un articol, si ocazional mai arunc cate un ochi prin Google Analitycs. Anul acesta a fost prima data cand am citit un mail trimis de WordPress din care am aflat ca articolul cel mai citit in ziua publicarii a fost ‘Dezvaluiri despre sarcina’, iar cele mai citite au fost impreuna cu acesta “Primele doua saptamani cu bebelusa’ si ‘Nasterea la Sanador, experienta mea’. Se pare ca moda paleste instant in fata povestilor despre sarcina sau copil. WordPress a mai inclus in raport urmatorul text: “The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 11,000 times in 2015. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 4 sold-out performances for that many people to see it”. In blogosfera asta inseamna probabil nimic, dar cum eu doar am scris si pus apoi linkul pe Facebook, mi-a placut incurajarea celor de la WordPress.

In 2014 am facut audienta cu articolele Reteta mea de stil (nu e de mirare, singurele fotografii profesionale), dar si cu ‘Malta – Primele impresii’ si ‘Amintiri din Laguna Albastra‘. In 2013 m-am remarcat ‘In rosu la Vulcanii Noroiosi‘.

2016, nu-mi doresc decat inspiratie si entuziasm pentru scris!