Cum incerc sa tin pasul cu tot ce se intampla prin oras in timpul saptamanii, pentru ca in ultima luna am evadat in fiecare weekend din Bucuresti, fac tot ce pot sa raman la zi si cu postarile despre evenimentele care imi plac, lucrurile frumoase pe care le intalnesc. In ultimul timp simt ca am exagerat cu postarile pe Facebook,  Instagram, iar daca v-am spam-uit  va rog sa ma iertati, nu asta era intentia mea, insa sunt tare incantata de ceea ce mi se intampla si nu pot sa-mi stapanesc entuziasmul 🙂 Revenind la subiectul acestui articol, ce vroiam eu sa va zic este ca am petrecut o vineri seara absolut divina in Bucuresti… Incursiunea a inceput trecand podul peste Dambovita pentru a urca pe calea Victoriei…

Daca nu stiati pe aici au intrat in oras soldatii cand s-au intors din Razboiul de Independenta (1878), asa ca numele este foarte sugestiv. Incepand cu perioada interbelica strada era foarte cautata pentru promenada, iar pe la ora pranzului sute de oameni se inghesuiau pentru o plimbare mondena. Mai tarziu, primarul Pache Protopopescu a impus chiar o regula de a se circula pe fiecare parte intr-un anumit sens, pentru a evita blocajele…Cred ca as putea povesti despre Calea Victoriei o viata, de mica cand ajungeam in Bucuresti in rugam pe tata sa ne plimbam pe calea Victoriei.. In 2004 cand am venit in Bucuresti la facultate, in prima saptamana am batut Calea Victoriei zilnic, si revin mereu cu placere. Vineri seara am participat la un tur ghidat nocturn organizat de A.R.C.E.N. A fost al doilea eveniment de acest fel, despre primul am vorbit aici. Am sarbatorit din plin orasul, chiar vineri implinindu-se 554 de ani de la prima atestare documentara. Ghidul a fost foarte bine documentat, marturisind ca pragatirea subiectelor discutate de-a lungul turului necesitand citirea a 120 de carti despre Bucuresti. A fost o echipa de voluntari care s-a ocupat de asta si vreau sa imi exprim pe aceasta cale admiratia pentru munca lor! Am aflat povesti frumoase despre Teatrul Odeon, Capsa, Palatul Telefoanelor, Salindar, Palatul Regal, Biserica Kretulescu, Atenee Palace, despre oamenii care frecventau aceste locuri: Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Mircea Eliade si multi alti. M-am simtit atat de bine constientizand ca merg prin aceleasi locuri in care au mers toti scriitorii talentati romani. O alta descoperire: am aflat acum ca Teatrul National Bucuresti era in locul hotelului Novotel. Am ramas de asemenea surprinsa ca in anii ’30 in Romania se gaseau de toate, de la delicatese la tehnologiile acelor vremuri, micul Paris era pe val! Pentru 2 ore m-am intors cu fascinatie in trecut si am plecat atat de incantata gandindu-ma ca nu-mi ajunge o viata sa descopar Bucurestiul, orasul pe care am ajuns sa il iubesc atat de mult! Eve scria de curand de ce ii place Medgidia…stiu ca la prima mea tentativa de blog, prin 2006, primul meu articol a fost tot despre Medgidia, dar nu il mai gasesc, o sa continui sa il caut. Ce vreau eu sa spun ca si mie imi place Medgidia, este orasul de suflet al copilariei mele, dar Bucurestiul m-a cucerit definitiv si inevocabil!

Cum seara era prea frumoasa pentru a merge acasa, dupa turul pietonal am continuat cu Noaptea Alba a Filmului Romanesc. M-am bucurat sa particip pentru prima data la o Noapte Alba! Eve mi-a luat-o mult inainte si a participat deja la nenumarate Nopti Albe. Am vazut Love Building la Cinema Pro, o comedie romaneasca draguta. S-a ras si aplaudat foarte mut in sala de 540 de locuri, eu fiind neobisnuita cu aplaudatul la cinema. Abia la sfarsit mare parte din echipa de filmare a venit in fata ecranului, fiind in sala si atunci am inteles de ce se aplauda. Recomand filmul pentru destindere si relaxare. Intrebarea cu care am ramas: “Poti sa repari dragostea in 7 zile?” Veti vedea doar daca mergeti sa vedeti filmul!  Am avut o seara de vineri foarte frumoasa, asa cum va doresc sa aveti si voi..si nu doar vinerea, ci in fiecare seara!