In cateva ore implinesc 35 de ani si simt nevoia sa fac un mic bilant, sa las aici cateva randuri despre mine la aceasta varsta. Peste ani cu siguranta mi-ar placea sa le recitesc.

In ultimele ore am citit multe bilanturi de sfarsit de 2020 si foarte multe colege din blogosfera spuneau ca au capatat mai multa claritate anul acesta, au petrecut mai mult timp cu ele, iar asta a ajutat foarte mult, precum si timpul generos petrecut acasa, in familie – cadoul pandemiei pentru noi toti.

Eu una m-am regasit in situatia pe care mi-o doream de cand am devenit mama: sa lucrez exclusiv de acasa. Am apreciat si faptul ca drumurile la gradinita nu au mai facut parte din programul zilnic. De multe ori asta mi-a dat senzatia ca sunt intr-o vacanta nesfarsita, chiar daca am lucrat la aceeasi intensitate, iar Otilia a intrat constiincioasa in toate sesiunile online. Faptul insa ca in fiecare dimineata noi aveam timp sa luam micul dejun in tihna inainte sa trecem fiecare la responsabilitatile noastre mi-a conferit un mare confort psihic.

Pentru mine a mai fost anul in care am reusit sa fac sport disciplinat si constant. Cea mica a fost pentru mine un fel de antrenor personal, venind cu cerinta de a face impreuna zumba zilnic si neacceptand un refuz. Daca in anii trecuti doar visam sa fac zilnic cele 8 minute de abdomene la saltea, precedate binenteles de macar jumatate de ora de cardio, fara sa reusesc sa ma tin de asta, in 2020 nu mi-am mai gasit nici o scuza, pentru ca nu exista una. Aveam toate resursele pentru a ma ocupa de asta. Datorita faptului ca eram toata ziua acasa mi-a fost si mult mai usor. Imi amintesc ca in ianuarie incepusem sa ma duc la sala, insa un antrenament ma costa in total trei ore. Trebuia sa-mi las un buffer de o ora pentru drum si schimbat, apoi clasa propriuzisa, schimbatul din nou si drumul spre casa. Ajungeam astfel la 8 -9 acasa si tot ce reusisem in ziua aceea era sa lucrez si sa fac o ora de zumba la sala. Timpul nu-mi permitea sa fac asta decat o data pe saptamana. Acum incep antrenamentul in clipa in care am incheiat programul, schimbatul imi ia 5 minute, fac o ora de antrenament, iar apoi in alte zece sunt deja schimbata si am facut si dus. Castig aproape doua ore de jucat cu fetele, citit povesti sau orice distractie prefera ele. Ma bucur ca am reusit sa fac din miscare un stil de viata, asta va face parte din programul meu de acum incolo cu siguranta. Daca la 20 de ani eram intr-o forma fizica buna fara nici un efort, noua varsta necesita mult mai multa atentie atat la partea asta cat si la alimentatie.

Pentru mine a fost si primul an in care am reusit sa tin post doua saptamani. A fost o provocare si o experienta interesanta pe care sper sa o repet pe viitor.

In ceea ce priveste viata de mama lucrurile au devenit mai usoare, fetele avand acum trei si cinci ani, petrecand mult timp impreuna fara sa aiba nevoie de mine. Am avut parte de nopti odihnitoare fara treziri si de multe progrese de-ale lor. Au fost insa si momente mai grele, in care a trebuit sa explic limitele de o suta de ori, sau sa o ajut sa se linisteasca pe cea mica dupa un tantrum. Viata cu ele insa, cu toate momentele emotionante este foarte implinitoare si-mi ofera o mare satisfactie.

Acesta este bilantul meu la 35 de ani. Privesc cu incredere, optimism si speranta spre 2021. Simt ca sunt exact in locul in care imi doresc sa fiu (ca am viata pe care visam sa o am atunci cand eram mica) si ca am toate resursele de care am nevoie pentru a-mi duce planurile mai departe.

Un An Nou asa cum il visati!