In urma cu 7 luni doar ce devenisem mama si credeam ca ma asteapta un an revelator, in care voi pune accentul pe dezvoltarea mea personala, ca pe langa copil ma voi ocupa de tot ceea ce mi-ar fi facut placere in ultimii ani, insa nu am avut timp.  Entuziasmata din cale-afara, mi-am facut chiar si un plan de bataie, asa cum am scris aici. Cum mare parte din aceasta perioada s-a scurs usor si ireversibil, cred ca ar fi timpul sa fac o analiza a ceea ce s-a intamplat. Multe din perceptiile mele legate de viata cu un copil mic s-au schimbat total, acum ca am experienta mi se pare chiar amuzant ce credeam si cum e de fapt. Mituri dupa mituri au fost desfiintate. Asta pentru ca imi imaginam ca atunci cand esti mama casnica ai tot timpul din lume sa faci tot ce vrei.

Ei bine, am realizat in scurt timp ca toate activitatile zilnice se invart in jurul copilului, fie ca sunt povesti, cantecele sau joculete, ca are nevoie de atentie 100% in tot timpul in care este treaza, adica toata ziua fara o ora (somnul de pranz).

Nu ma asteptam de asemenea sa resimt sentimente de izolare. Cu accesul atat de facil la internet, teoretic ai o lume intreaga la picioare, chiar ma asteptam sa am mai mult timp sa tin legatura cu prietenii. Practic m-am simtit destul de singura, mai ales in zilele geroase de iarna cand nu prea ieseam din casa. Ador sa petrec timp cu fiica mea, zambetul ei inseamna totul pentru mine, orice progres al ei imi aduce o bucurie inimaginabila, insa au fost momente cand mi s-a parut greu sa stau doar cu ea fara interactiune cu adulti. M-am intrebat chiar daca este aiurea sa ma simt singura, insa am aflat ca 67% din mame simt astfel, ceea ce e linistitor. Mai multe despre asta aici.

Un alt lucru care nu ma asteptam sa se intample o data cu venirea copilului: ca nu voi mai dormi in patul meu, practic voi sta in alta camera. Cu foarte multa lejeritate, eu credeam ca ma voi trezi din camera mea si voi merge la ea, stiu ca in primele zile dupa ce m-am intors la maternitate chiar asa am facut, insa nu era deloc la indemana asa ca a trebuit sa renunt la vechiul meu loc.

Cred ca tot ce am insirat eu aici nu suna deloc roz, insa ce nu am spus este faptul ca devenind mama este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, nimic nu m-a implinit atat de mult si fiecare zi cu fiica mea este un dar pentru care sunt profund recunoscatoare. Daca nu as fi intrat in aceasta etapa in viata mea cu siguranta as fi mers in mai multe vacante, as fi iesit mult mai mult in oras, probabil as fi fost mai odihnita dormind pe salteaua confortabila din patul meu vechi, insa stiu ca in sufletul meu as fi fost foarte nefericita, asa ca in ciuda faptului ca multe din asteptarile mele nu au corespuns cu realitatea, sunt foarte multumita de cum decurg lucrurile.

Fotografiile de mai jos au fost realizate in singura iesire la teatru de cand sunt parinte. Am vazut piesa Volpone la Teatrul Mic, o comedie care nu m-a convins, insa mi-a placut reprezentatia lui Cristi Mincu si am apreciat decorul neobisnuit. Am purtat pentru prima data rochita volatila, pe care o admir in dulap de asta toamna, de cand visez fotografii cu ea. Cum pe vremea aia nu puteam pleca de acasa cu Otilia in altceva decat haine de alaptat, dar imi doream o sedinta foto tematica de toamna in ea, chiar am adunat frunze aramii din parc in ideea ca fac pozele acasa. Ei bine, nu am apucat sa duc planul la bun sfarsit, insa pastelurile merg foarte bine si primavara.

~Outfit~

Dress: By Nona

Bag: Mango

Shoes: Ancolette

Daca doriti sa fiti la curent cu ultimele noutati de pe blog puteti da like paginii de Facebook.

Sursa foto: arhiva personala