In aceasta seara am fost sa vad piesa Umor, amor, fior de dor in Bucuresti la teatrul Notarra. In general am vazut piese foarte dragute aici, precum Scandal la opera, cu Mircea Diaconu, o comedie foarte buna, sau Metoda, o piesa cu un subiect atat de actual si in care m-am regasit, despre angajatii si HR-ul din multinationale. Despre piesa din aceasta seara nu aveam nici un fel de asteptari, doar ca va avea ca subiect Bucurestiul de alta data. Mi-am dat seama din primele minute ca nu aveam sa vad o piesa de teatru, si un spectacol cu  recitaluri ale unor melodii vechi, momente de dans: tango, charleston si cancan, si de recitare poezii: Minulescu si Toparceanu. A fost mai mult un fel de teatru de revista. Mi-au placut costumele actorilor, mai ales rochiile in stilul anilor ’20. Decorurile au fost multimedia, realizate prin proiectarea unor imagini reprezentative pentru fiecare moment. Pentru o ora, am calatorit in timp in Bucurestiul anilor ’20, ’30 si ’50 cu melodii precum Zaraza sau Bibicu. Scena a fost foarte animata, cele 5 cupluri au dansat si au cantat cu multa pasiune. Piesa a fost ok pentru duminica seara, nu a fost o piesa din care sa invat ceva sau care sa ma puna pe ganduri, insa m-a binedispus, iar subiectul – Bucurestiul vechi este pe placul meu, de aceea piesa are recomandarea mea.