Anul acesta a fost foarte atipic pentru mine. Imi amintesc ca in ultimele zile de 2023, in vacanta in Cipru, desi mi-am impus sa nu ma gandesc la ce va fi in 2024 si sa ma bucur de prezent, tot am avut clipe de ratacire. A fost un an cu foarte mult stres pe plan profesional, stres care initial m-a paralizat, dar apoi m-a facut sa ma uit mai bine la mine si a scos si ceva bun la iveala: m-a indemnat sa-mi urmez pasiunea, mi-a dat curaj sa visez si chiar sa-mi indeplinesc visul.
Asa ca din acest punct de vedere nu a fost un an usor. Dar macar a fost un an cu happy end. Temerile mele de final de 2023 nu s-au materializat si uitandu-ma in spate chiar a fost un an bun din multe puncte de vedere.
A fost si un an cu multe zile de vacanta pe care le-am valorificat cum am putut mai bine. Si pentru ca nu-mi place frigul am ales sa facem intre Craciun si revelion un city break intr-un loc mai cald din Europa si am ales Valencia.
Mi s-a parut un loc foarte potrivit pentu o excursie cu copii, dar speram sa fie un pic mai cald. Eu pregatisem tricouri, o fusta si o rochie pe care nu am putut sa le port. In prima zi am purtat un tricou si o geaca subtire si mi-a fost atat de frig incat n-am mai indraznit sa plec fara hanorac pe sub geaca.
Am plecat pe 26 septembrie dupa amiaza la aeroport si mi-a placut asta, ca am putut sa ne bucuram integral de prima zi de Craciun si am avut timp sa fac bagajul pe 16 de dimineata. Am avut fiecare cate un rucsac, fiind vorba doar de trei zile nu am avut nevoie de mai mult. Pe drum am inceput sa citesc cartea lunii ianuarie pentru clubul de carte cititOARE, Cartea depresiilor. Chiar radeam cu Eve ca dupa ce am citit romanul Xanax trec la asta, si ce lecturi “vesele” mi-am ales de sarbatori. Dar adevarul e ca Xanax a fost cel mai amuzant roman citit in ultima vreme, am ras foarte mult citindu-l si mi s-a parut extrem de bine scris. Mi s-a parut pe alocuri un fel de Dulcele bar in varianta autohtona. Iar romanele colective de la Humanitas mi-au placut de fiecare data. Acum un an in vacanta din Cipru citeam Ce vraji a mai facut pisica mea si mi s-a parut super sa citesc povestile oamenilor despre pisicile lor sau ale vecinilor intr-un loc unde intalneam pisici la fiecare pas. Povestile despre depresie au fost unele dintre ele mult mai profunde si ma bucur ca oamenii au avut curaj sa povesteasca cu sinceritate despre acest subiect.
Drumul a fost ok, avionul a ajuns in Valencia cu 50 de minute mai devreme fata de ora estimata de sosire. Am luat metroul si am mers la apartamentul inchiriat si pentru ca era deja seara am comandat niste pizza si n-am mai plecat nicaieri. Am fost multumita de apartamentul inchiriat pe Booking, fiind in cartierul Artelor si Stiintelor, mi s-a parut spatios, avand 3 camere si 80 de metri patrati si practic cam tot ce am avut nevoie.
In prima zi am mers sa vizitam Bio Parc. Am luat metroul direct pana la statia 9 Octombrie, denumire de reprezinta ziua orasului. Mi s-a parut foarte frumos acest loc chiar si mie, ca adult. Copiii au fost extrem de incantati sa vada animale pe care pana acum nu au avut ocazia, precum elefantul.
Bioparc are o suprafata de 100.000 mp si gazduieste mai mult de 800 de animale din peste 120 de specii.
Este specializat in fauna africana, iar vizitarea sa presupune trecerea prin savana (pot fi vazute antilope, girafe si rinoceri, lei), padurea ecuatoriala (unde pot fi vazute gorile, cimpanzei si leoparzi), întalnirea cu elefantii, dar si vizitarea Insulei Madagascar locuita de lemuri, care sunt liberi si practic tu treci pe sub copacii in care stau ei.
Am avut mereu impresia ca suntem foarte aproape de animale. La rinoceri de exemplu gardul era de cativa centimetri, ca si inexistent si n-am putut sa nu ma intreb daca nu se enerveaza si nu vine peste noi vreunul. Dar atmosfera era prea chill pentru asta.
Au fost multe locuri impresionante in Bioparc, precum cel in care am vazut hipopotamul inotand. Era intr-un bazin enorm transparent si am prins chiar momentul in care primea mancare de la ingrijitori.
Familia de elefanti a fost de asemenea super draguta si mi-a placut ca li s-a creat un mediu ca in savana, in habitatul lor natural, avand un spatiu foarte mare la dispozitie.
Bioparc este cea mai mare gradina zoologica din Europa, fiind din punctul meu de vedere chiar mai mult decat un zoo, creand atat de bine habitatele naturale ale animalelor.
Dupa ce am parcurs cele 10 hectare de parc am cautat un restaurant unde sa mancam si ne-am oprit la unul din apropiere unde erau numai localnici. Oamenii mi s-au parut foarte draguti, chiar daca chelnerita nu vorbea engleza ne-am inteles prin semne si am mai rupt si noi 203 cuvinte in spaniola.
Un alt lucru care mi-a placut tare mult in Valencia a fost faptul ca intelegeam bine spaniola vorbita de oameni. Ceea ce nu s-a intamplat cand am fost in Barcelona, unde nu reuseam sa inteleg mai nimic din catalana.
Dupa ce am mancat o paella am luat-o la picior spre centru. Valencia e strabatuta de un parc enorm, vechea albie a raului Turia pe care au deviat-o, dar au pastrat aceasta zona verde superba. Am ajuns la Torres de Serranos la apus, si a fost minunat sa vad orasul de sus scaldat in lumina aurie a apusului.
Ne-am plimbat pe stradutele cu luminite pana tarziu in noapte si ne-am intors la cazare tot pe jos, parcurgand in total aproape 17 kilometri in acea zi.
Urmatoarea zi ne-am propus sa mergem la Oceanografic, cel mai mare acvariu din Europa.
Cazarea noastra era foarte aproape de acest obiectiv, asa ca am plecat pe jos si am admirat Cartierul Stiintelor si al Artelor pe drum.
La Oceanografic am petrecut 5 ore in care am vazut o groaza de specii de pesti, meduze, un showcu delfini, pinguini, beluga – o balena mai mica, rechini si cam tot ce se gaseste prin marile si oceanele din lumea asta. Fetele au fost foarte incantate, iar mie mi s-a parut interesant.
Am dat o tura apoi si pe la Muzeul Stiintelor, insa aici am fost dezamagita. Ma asteptat la ceva la nivelul Muzeului Tehnic din Viena, insa cladirea cu o arhitectura impresionanta gazduia o expozitie mare despre spatiu. Am plecat de acolo destul de obositi si cum era deja seara ne-am retras la cazare sa ne odihnim.
Ultima zi in Valencia am luat autobuzul turistic si am facut un tur complet, dupa care ne-am oprit la mare.
Am fost surprinsa sa vad oameni in apa, mie mi se parea racoare la umbra si parca toata ziua mi-a fost frig.
Dupa amiaza ne-am intors in centru tot cu autobuzul turistic si am incercat sa ne alaturam unui tur pietonal, insa din cauza faptului ca se auzea foarte prost am abandonat si ne-am plimbat pe stradutele din centru, unde se simtea atmosfera de sarbatoare. Ne-am intors cu metroul la apartament si mi-am petrecut restul serii citind.
A fost o vacanta de sfarsit de an foarte asteptata, dar si foarte apreciata. Cu cateva zile inainte sa plecam ne-am speriat ca ne imbolnavim, iar Florin a zis ca daca picam si anul asta rapusi de boala, poate ar trebui sa renuntam in a mai planifica vacante intre 26 si 30 decembrie. Asta dupa ce anul trecut eu am ajuns pe 26 in Cipru cu gatul in piuneze, iar la o zi, doua, s-a imbolnavit atat Otilia cat si Florin. Din fericire anul acesta a fost alarma falsa, am fost toti 4 sanatosi si am putut sa ne bucuram de vacanta asa cum am visat.
Iar pentru asta sunt recunoscatoare. Si nu numai pentru asta. In ciuda predictiilor sumbre pentru 2024, pana la urma a fost un an bun, un an care mi-a adus multe bucurii pe toate planurile. Nu a fost un an usor, insa am facut mai multe decat visam la sfarsit de 2023: m-am adaptat cu bine la un job nou, am economisit o suma considerabila, mi-am urmat pasiunea si m-am licentiat in zumba, tinand apoi cateva clase, urmand sa am una si in ianuarie. Ce as putea cere mai mult?
Doar sa fim cu totii sanatosi in 2025, sa pastrez un stil de viata sanatos, sa avem rabdare si intelegere unii cu altii. Sa veam un 2025 extraordinar!