Planurile de sfarsit de an au fost indelung dezbatute in familia mea. Florin a pus piciorul in prag spunand ca el nu mai vrea sa faca revelionul acasa cu nici un chip. In acelasi timp Otilia batea din pinteni ca ea vrea neaparat sa faca revelionul cu fetita nasilor, ca s-au distrat prea bine cu un an in urma ca sa nu repete figura. Eu ma gandeam la un moment dat ca mi-ar placea sa fiu undeva cu palmieri de ziua mea, dar abandonasem ideea pe parcurs. O prietena cu care am facut revelioane la mine sau la ea acasa in trecut imi spunea ca ar vrea sa fie undeva unde sa nu aiba nicio grija in ce priveste meniul. Ce sa facem? Cum sa facem? Stiam sigur ca pe 25 decembrie familia se va strange la mine acasa. Am studiat putin ce se intampla prin oras de revelion, insa mi-am amintit cum Melania la scurt timp dupa artificii isi ia ursul si se cuibareste in patul ei. Si nici Otilia nu rezista prea mult dupa aceea. Anul trecut dupa ce au adormit copiii am mai stat la povesti mult si bine si mi-am dat seama ca tot acasa ar fi cel mai la indemana sa facem revelionul si anul acesta. In acest fel copiii erau liberi sa se desfasoare. Copiii nasilor sunt si de varste apropiate lor, asa ca distractia era garantata. Ca sa compensam pentru faptul ca de Craciun suntem la noi acasa si de revelion la fel pe la mijlocul lunii noiembrie ma uitam pe unde am putea sa o intindem in restul zilelor libere. Ma gandeam la Valencia si as fi luat biletele de avion daca nu le vedeam cum se scumpesc sub ochii mei cand mie imi expira sesiunea citind clauze de asigurare sau masurand trolere si cantarindu-le pline cu haine. Dupa ce m-am convins ca nu mai revin la pretul initial m-am reorientat catre o alta destinatie calda in decembrie. Si asa m-am oprit la Cipru. Florin a crezut chiar ca noi plecam in Valencia, dar nu l-a deranjat schimbarea mea de plan. Eram constienta ca doua riscuri au probabilitate semnificativa sa se materializeze: sa anuleze Wizz Air zborul sau sa se imbolnaveasca copiii si sa nu mai plecam. Dupa ce am urmarit cursele respective pe flight24radar si am vazut ca au zburat conform orarului in trecut, cu cel de-al doilea risc m-am linistit. Iar in cazul primului, noi nu am racit deloc toamna si iarna aceasta, insa cu 3 zile inainte de plecare Melania face baie si cand sa o scot din cada incepe sa tremure si nu se mai oprea. A facut febra atunci si a inceput sa-i curga nasul. Si a continuat sa faca febra si in urmatoarele 12 ore. Din fericire a doua zi aveam o programare la pediatrie, Melania a primit tratament si de Craciun era deja refacuta.
Insa dupa ce au plecat invitatii si m-am apucat de bagaje am inceput sa ma simt tot mai obosita. Noaptea am facut febra si-mi era tot mai greu sa inghit. M-am trezit ramolita, in drum spre aeroport am oprit la o farmacie si am luat Faringosept si alte medicamente similare. Nu cred ca au ajutat insa la ceva, deoarece zborul pana in Larnaca a fost infernal. O mare parte din el am stat cu ochii inchisi asteptand sa se termine mai repede totul. Durerile de urechi si de gat erau insuportabile. Doar bucuria si entuziasmul fetelor la primul zbor cu avionul m-a ajutat sa rezist. Cand am ajuns la destinatie deja nu mai puteam sa vorbesc, orice intrebare primeam o redirectionam din gesturi catre Florin. In drum spre cazare ma simteam sfarsita si cum am ajuns m-am bagat direct in pat. Florin s-a ocupat de o problema cu usa de intrare, a vorbit cu proprietarul care a si venit sa vada despre ce e vorba. Pana atunci Florin a si rezolvat-o, dar in tot acest timp eu n-am stiut de mine. In agonia mea ma uitam pe fereastra la Marea Mediterana in crepuscul si cam asta e tot ce am vazut eu din Larnaca in prima zi acolo. Florin a iesit sa ia mancare pentru cina si cate ceva pentru micul dejun.
A doua zi am iesit sa ne plimbam pe faleza si m-a cucerit vegetatia. Multe dintre plantele pe care le am prin casa aici erau in dimensiuni impresionante: leandri, ficusi lyrata pe post de copaci, rodii, lamai, portocali si alti copaci de citrice.
Asa bolnava cum eram tot ma minunam de frumusetea lor.
Vazand insa ca se ingroasa gluma cu starea de sanatate am cerut ajutor cumnatei mele care e medic, am luat tratament si in 24 de ore mi-am recapatat vocea si abilitatea de a inghiti. Cele doua zile in care nu am mancat m-am gandit la toate bunatatile cu care m-am ghiftuit la masa de Craciun, ultima inainte sa se termine cu smecheria. Practic cu asta am trait pana in dimineata cand m-am trezit si mi-am dat seama ca pot sa vorbesc, sa inghit si sa mananc din nou.
De atunci am inceput sa mergem multi kilometri pe jos. In fiecare zi, insa dupa masa de pranz stateam doua ore in apartament sa ne odihnim. Nu ne-am propus sa vedem prea multe deoarece ne-am gandit si la copii.
Am apucat insa sa vedem urmatoarele:
Castelul Larnaca, cu o vedere frumoasa la mare, suficient de mic cat sa ramana atractiv pentru copii, cu o curte interioara deosebita. A fost folosit de-a lungul timpului ca punct de aparare cu artilerie sau inchisoare, iar acum este muzeu.
Biserica Sfantul Lazar pe care nu am gasit-o deschisa din prima, dar m-am bucurat sa revin. Se poate cobori la subsol unde este mormantul lui Lazar, cel pe care Iisus l-a readus la viata. Atmosfera din biserica mi-a placut, era ceva activitate acolo si-mi amintesc ca mai multi oameni mi-au zambit cand ii aratam Melaniei diverse zone de care era curioasa.
Portul. Am fost surprinsa ca se poate intra printre ambarcatiunile private si te poti plimba cat te tin picioarele.
Lacul Sarat. Ziua in care ne-am propus sa mergem sa vedem flamingo a fost cea in care ne-am indepartat de zona turistica, iar mie mi-a placut sa observ mai bine oamenii, casele si gradinile lor. Am mancat portocala de pe strada si mi s-a parut similara unei grefe. Cum am intrat in parcul Patticheio vegetatia a cucerit complet orasul si am mers pe un teren nisipos cat mai aproape de apa in cautarea pasarilor flamingo.
Amuzant a fost cand vazand multe pasari in departare am crezut initial ca avem de-a face cu flamingo, ca sa ne dam seama mai tarziu ca sunt de fapt pescarusi. Cum am ajuns destul de departe de zona turistica am avut ocazia sa mancam intr-un loc frecventat de localnici. Si mi-a placut sa vad femei in varsta care iesisera sa ia pranzul impreuna aranjate si foarte zambitoare. Dar si barbati in varsta care jucau un board game pana venea mancarea. Pentru ca orarul autobuzelor nu e chiar respectat, dar si cu intervale de succedare mari ne-am intors la apartament pe jos.
Din acelasi motiv ca sa ajungem la Camel Park am luat un Bolt. Acesta a fost locul preferat din Cipru al fetelor, deoarece au gasit aici un loc de joaca cu tiroliana, s-au plimbat cu camilele si au hranit lemurienii. Au vazut si un pui de camila cu mama lui, magarusi si alte cateva animale. La intoarcere in Larnaca ne gandeam sa oprim prin zona Lacului Sarat, Hala Sultan Tekke deoarece am vazut flamingo la dus. Insa statia de autobuz ar fi fost mult prea departe asa ca nu am mai coborat. Am admirat flamingo de pe drum.
In ceea ce priveste mancarea m-am simtit ca-n Grecia, am apreciat faptul ca primeam baclavale, prajituri de casa sau altceva din partea casei la final. Intr-un restaurant am primit supa din partea casei, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum.
La intoarcere o prietena stiind tevatura mea cu raceala de la plecare m-a intrebat daca a meritat excursia. Si i-am zis da, cu toata inima. Anul trecut am fost acasa zilele dintre Craciun si revelion si am lenevit cam mult, ba s-au mai iscat si conflicte, asa ca anul asta am zis sa avem mai multa activitate.
Am avut noroc insa ca m-am insanatosit, ca inca un zbor cu avionul in acele dureri nu vreau sa mai experimentez. Chiar daca nu am strabatut insula in lung si-n lat ne-am bucurat de soare si ne-am plimbat, asa ca raman cu o amintire frumoasa.
