Salutari din Balcic

Nu stiu altii cum sunt, insa mie deja mi-e dor de mare! Faptul ca toamna e aici si probabil n-o sa revad marea prea repede ma sperie, insa incerc sa ma consolez cu amintirile frumoase si cu fotografiile facute in august. Imi place deopotriva sa ma reintorc in locuri dragi, cum a fost vara aceasta plaja Papaya, dar si sa explorez locuri noi, iar de data aceasta am ales sa vizitez un pic litoralul bulgaresc: Balcic si Cap Kaliakra. Balcicul imi era drag dinainte sa il vad si asta datorita Cellei Serghi si lui Jeni Acterian. In urma cu cinci ani citeam ‘Panza de paianjen’, o carte care mi-a mers direct la inima, iar acum, peste ani, nu-mi mai aminteam mare lucru legat de subiect si personaje, insa ideea ca Balcicul e un loc desprins din paradis imi era clar intiparita in minte. Mai recent, Jeni Acterian dezvaluia in jurnalul ei amanunte legate de verile petrecute la Balcic. Daca acest loc i-a placut chiar si ‘fetei greu de multumit’ mi-am zis ca trebuie sa ajung si eu acolo, ca trebuie sa fie ceva de el. Si intr-adevar, nu m-am inselat! Am descoperit aici Castelul Reginei Maria, care mi s-a parut micut si modest, insa gradinile sunt cu adevarat impresionante. Am ramas surprinsa de lipsa plajei cu nisip, insa faleza ofera o priveliste deosebita asupra Marii Negre si asupra orasului. Mi-a parut rau ca am ajuns acolo intr-o zi foarte calduroasa si dupa vizitarea castelului si a gradinilor a trebuit sa plecam catre urmatoarea atractie. Cand ma voi intoarce acolo vreau neaparat sa ma plimb si prin cartierul tataresc, sa vizitez si Muzeul Etnografic, eventual si Muzeul de Istorie. Farmecul oraselului m-a cucerit iremediabil, astfel incat cum am ajuns acasa am inceput sa recitesc pe nerasuflate “Panza de paianjen”. Astfel am mai poposit cu ochii mintii inca cateva zile pe meleagurile bulgaresti. Inevitabil m-a urmarit un regret ca nu mai este teritoriu romanesc. Intre 1913 si 1940 Cadrilaterul a apartinut Romaniei, iar lumea buna din Bucuresti isi petrecea verile la Balcic. Oraselul a fost si locul de suflet al Reginei Maria, care a ales sa-si contruiasca un castel aici. Gradinile mi s-au parut o adevarata oaza de frumusete si cred ca i-au servit reginei ca si sursa de inspiratie, ea scriind sub pseudonimul “Carmen Sylva”. Dupa plimbarea lunga printre cactusi si flori multicolore am lasat Balcicul in urma si ne-am indreptat catre cea de-a doua atractie: Capul Kaliakra. Ma asteptam sa vad aici privelisti rapitoare, insa nu mi-am imaginat niciodata ca Marea Neagra ar putea fi turcoaz. Asa ca mare mi-a fost uimirea sa vad stanci asemanatoare cu cele din Algarve si o apa atat de cristalina intr-un loc atat de apropiat de casa.

Pentru aceasta excursie de o zi am ales o tinuta lejera formata din fusta mea preferata in aceasta vara si o bluza vaporoasa cu guler de dantela. Nu m-am despartit nici de aceasta data de colierul nou in nuante nude pastel si nici de sandalele care m-au dus de la Mediterana la Marea Neagra. Balcicul mi-a ramas in suflet si ramane una dintre cele mai frumoase locuri vazute vara aceasta. Sunt curioasa, care este cel mai frumos loc descoperit vara aceasta pentru tine, cititorule? Mi-ar placea sa stiu si sa-mi updatez lista cu noi locuri de vazut in aceasta toamna.

Faleza din Balcic