Dupa vacanta de vara trecuta, in care am stat o saptamana la plaja in Grecia, Florin si-a exprimat dorinta ca viitoare vacanta de vara sa fie mai activa, sa vizitam cetati, sa fie undeva cu mai multe lucruri de vazut.
In primele luni ale anului eu n-am avut niciun chef de planificat vacante, abia din iunie m-am simtit mai in masura sa fac asta si atunci am stabilit traseul pentru roadtrip. Ne doream sa ajungem in Croatia, dar sa nu mergem mai mult de 4 ore pe zi cu masina. Eu imi doream sa ajung si in Albania, sa vad unde s-a nascut si a crescut bunicul meu.
Dupa ce am pus pe hartie locurile unde ne vom opri si pentru cate nopti am inceput sa rezerv cazarile. Am facut asta prin Booking si Airbnb. Drumul stiam ca va fi cu masina, Florin s-a interesat ce vignete are de luat si doar in Bulgaria a fost nevoie. In rest doar taxe de autostrada, pe care le-am achitat cu cardul, la fata locului. Deoarece doar cazarile din Muntenegru, Croatia si Bulgaria au fost achitate in avans, in restul tarilor mi se cerea sa achit cash cand ajung am intrebat daca pot plati in euro si toti au fost de acord. Asa ca am schimbat o suma mai mare de euro de acasa. In Romania nu am gasit sa schimb in moneda Bosniei sau Albaniei de exemplu. Si nici in Salt sau Revolut nu era disponibil schimbul valutar in monela locala a acestor tari. Asa ca m-am gandit ca voi schimba din euro in moneda locala la fata locului.
Pentru a iesi cu masina din tara a fost nevoie doar de pasapoartele noastre, talonul masinii si asigurarea RCA. La o singura vama ni s-a cerut sa deschidem portbagajul pentru inspectie, la trecerea din Macedonia de Nord in Serbia. Cel mai mult am stat la vama la Portile de Fier, la iesirea din Romania, unde am petrecut mai bine de o ora. Cred ca si la Vidin am stat ceva mai mult de jumatate de ora. In rest a mers foarte repede, avand doar trei, patru masini in fata noastra.
Sa incepem cu inceputul. Am plecat din Bucuresti pe 14 august, avand prima noapte de cazare in Targu Jiu. Pe drum ne-am oprit sa vizitam Pestera Muierii si am vazut rapid capodoperele lui Brancusi.
Pestera a fost o premiera pentru toti patru, iar in Targu Jiu am mai fost o data eu si Florin in 2014, inainte sa devenim parinti. Ne-am plimbat si prin centru in Targu Jiu si chiar mi s-a parut frumos.
Am dormit la File din Poveste, o pensiune foarte draguta, frumos decorata, cu o gradina superba.
A doua zi de dimineata, dupa micul dejun am plecat spre Belgrad. Imi amintesc ca la Radio Zu era un playlist de vacanta, fiind 15 august, asa ca a fost foarte distractiv pana la iesirea din tara.
Iar apoi am prins posturi de radio sarbesti cu ritmuri imbietoare, ca la Balcanic Festival, asa ca petrecerea a continuat. Dupa ce am trecut granita ne-am oprit la o cetate impunatoare, restaurata recent, cetatea Golubac.
Am vizitat cetatea din Belgrad, care are intrare libera si pentru ca am mers mult pe caldura am zis sa facem si ceva pentru copii. Gradina Zoologica se afla tot in cetate, asa ca am vizitat-o. Fetele au fost foarte incantate de pinguini, flamingo, camile si multe alte animale pe care le-au vazut.
Seara am mers la un tur pietonal unde am aflat mai multe despre istoria Serbiei si a orasului. Am ajuns prin locuri noi, iar momentul meu preferat a fost apusul vazut din cetate.
Am vizitat prima scoala si biblioteca, am facut si o plimbare cu telecabina.
Seara am fost la un tur pietonal si am vazut cu ocazia asta locul unde a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand, practic unde a inceput Primul Razboi Mondial. Ghidul ne-a dus si in atelierul unui mestesugar in cupru de varsta mea, care a invatat meseria de la tatal lui, care a invatat-o tot asa la randul lui. Mi-au placut obiectele artizanale cu iz oriental de pe strada Cuprului. Dupa tur ne-am oprit sa luam cina si apoi ne-am mai plimbat pe stradutele animate si am mancat baclavale si inghetata turceasca.
Urmatoarea zi am plecat spre Mostar, si pe masura ce ne apropiam cerul devenea tot mai intunecat. La un moment dat a inceput o furtuna serioasa si daca era dupa mine ne-am fi oprit, deoarece nu se vedea nimic in fata. Am inaintat insa incet si chiar cand am ajuns in Mostar ploaia aproape s-a oprit. Si aici centrul istoric era foarte aglomerat. Podul Vechi era intesat de lume.
Cum am ajuns in cetate am luat Dubrovnik Pass si dupa ce am urcat pe zidurile vechii cetati am mai vizitat cateva obiective incluse precum Muzeul de Marina, Muzeul de Stiinte Naturale, Palatul Rectorului -o bijuterie arhitecturala si casa lui Marin Drži?, cel mai renumit dramaturg al lor.
Am luat pranzul cand am facut o pauza de muzee, ne-am mai oprit si la o inghetata, iar seara ne-am propus sa facem un tur pietonal. Chiar cand a inceput turul Otiliei i s-a facut rau. Pana s-a terminat din fericire si-a revenit. Am luat autobuzul inapoi in Srebreno, statiunea apropiata unde am fost cazati, iar urmatoarea zi ne-am propus sa levenim la plaja, dupa mai bine de 15 kilometri parcursi pe jos. Am nimerit fara sa stim singura plaja din Croatia cu nisip dupa 1 metru de la intrarea in apa. Nu am reusit sa gasesc cipicii fetelor pentru bolovani cumparati vara trecuta ca sa-i iau la noi, insa nici nu a fost nevoie.
Seara ne-am plimbat pe malul marii pana am ajuns in localitatea invecinata.
Cand ne-am apropiat de Kotor traficul a devenit infernal, am stat mai bine de jumatate de ora pentru a gasi un loc de parcare. Oamenii erau pe plaja ca sardinele. Era ora 13, noi ne-am oprit sa luam masa la un restaurant pe malul marii. Era foarte cald, dar nimanui nu parea sa-i pese.
Era plin de oameni in apa si pe nisip. Dupa ce am mancat am dat o tura prin vechea cetate, iar aici eu am fost cucerita de pisici.
Seara am iesit sa luam cina in vechea cetate din Budva si aglomeratia nu mi-a placut deloc. A trebuit sa stam vreo 20 de minute ca sa se elibereze un loc intr-o parcare cu plata. N-a fost chiar distractiv.
A doua zi ne-am gandit ca fetelor le-ar placea sa urcam cu telefericul si a fost o idee foarte buna. Privelistile superbe si senzatiile tari date de plimbarea cu bobul alpin au fost ingredientele unei dimineti reusite.
Pentru ca in prima zi plaja din Budva nu mi-a placut, fiind foarte aglomerata si in plus treceau cetateni cu porumb fiert si gogosi am zis sa incercam si alta plaja si am mers in Sveti Stefan. Aici am gasit o cu totul alta atmosfera.
A doua zi am mers la un tur pietonal de dimineata si mare mi-a fost bucuria sa gasesc cetatea goala, la 9 dimineata. Familionul a cam bombanit ca eu am vrut sa mergem pe jos, ca sa nu mai avem problema parcarii, dar si sa vedem putin cum traiesc localnicii. Dupa tur am vazut intr-o vitrina fata de perna cu pisici si desi sunt impotriva suvenirurilor, am cumparat-o. Seara am mers iar pe plaja din Sveti Stefan, unde am admirat un apus superb.
In urmatoarea zi am plecat spre Albania, insa pe drum ne-am mai oprit intr-un oras muntenegrean, Ulcinj. Aici iar nebunie cu parcarea, fiind masini care blocau circulatia peste tot.
In cetate este chiar si un hotel cu piscina, sunt mai multe restaurante, insa cetatea nu este complet restaurata.
Cum am intrat in Albania s-a vazut din start cat de saraca este tara, fiind multi cersetori pe strada. Mancarea si combustibilul erau mai ieftine aici. Mi-era teama sa nu o dau si aici in bara cu cazarea, deoarece am inchiriat un apartament care nu avea deloc review-uri, fiind pus recent pe Booking. Eu am crezut ca inchiriez in Durres, insa am inchiriat in Golem. E ca si cum as fi luat in Mamaia Nord- Navodari, versus Constanta. Partea buna a fost ca plaja era destul de libera. Apartamentul a fost foarte ok, chiar langa plaja, am avut un restaurant chiar in fata blocului si loc de parcare. Nisipul era foarte fin, apa curata si calda. Am prins zile cu valuri mari, iar Otilia nu vroia deloc sa iasa din apa.
Am luat masina cand am vizitat Durres, acesta a fost singurul incovenient. Pe drumul de intoarcere am oprit insa la un supermarket si i-am gatit un pranz de regim Melaniei, deoarece cu o noapte inainte m-a trezit la 3 ca o doare rau burta. Dupa o zi si-a revenit. Dar de aceea a dus-o Florin pe sus prin Durres, ca nu se simtea prea bine.
Din Albania am plecat spre Macedonia de Nord, dar am facut si un popas in Tirana, unde am vazut cea mai frumoasa moschee.
Apoi marea provocare pana sa iesim din tara a fost sa gasim un loc sa mancam dar si benzinarie care sa accepte plata cu cardul. Am intrebat in nenumarate locuri, insa m-am lovit de un refuz. Am avut noroc pana la urma.
In Scopje am dat de preturi foarte mici: 57 de euro pe noapte un apartament in centru, sub 200 de lei o masa la restaurant pentru doua persoane.
Iar apartamentul in care am stat mi s-a parut chiar dragut.
Urmatoarea oprire pe drumul de intoarcere in tara a fost la Vidin. Mi-a placut aici parcul cu faleza, cetatea, iar piateta centrala mi s-a parut ca seamana foarte mult cu cea din Medgidia.
Dupa o noapte in Vidin am intrat in tara, trecand podul la Calafat. Ne-am oprit sa mancam si ma asteptam sa vad multe cladiri impresionante in Calafat, din pacate cele mai multe erau in ruina. Pana seara am ajuns acasa in Bucuresti.
In incheiere las cateva cifre despre excursia prin Balcani:
- am parcurs peste 2500 de kilometri in 15 zile
- am avut 8 cazari
- am vizitat sapte tari
- am facut patru tururi pietonale
- ne-am plimbat de doua ori cu telegondola
Si toata aventura a costat in jur de 1500 de euro. Ceea ce mi se pare rezonabil pentru o familie cu doi copii. Sunt recunoscatoare pentru ca am avut oportunitatea sa vad atatea locuri frumoase impreuna cu oamnii la care tin cel mai mult.