Au fost doua saptamani pline, traite la intensitate maxima. Mi-era usor teama de rutina, dar cu Otilia nici o zi nu este la fel cu alta. Foarte multa lume mi-a spus ca primele zile cu copilul acasa vor fi niste probe de foc, insa nu a fost atat de dificil pe cat se anunta. Am fost norocoasa sa am parte de o recuperare foarte usoara dupa cezariana, practic singurele momente in care imi aminteam de taietura erau atunci cand ma ridicam din pat dupa ce stateam mai mult timp intinsa, iar asta numai pentru cateza zile. Ceea ce mi-a dat batai de cap a fost o tuse cu care m-am pricopsit chiar la plecarea din maternitate, probabil din cauza aerului conditionat. Intr-adevar, sa tusesc a fost o adevarata provocare. Tusea s-a transformat intr-o raceala in toata regula, asa ca a trebuit sa port masca in prezenta Otiliei. Legat de depresia post partum, ma bucur ca nu am trecut prin asa ceva. A fost un singur moment in care m-am simtit pentru un minut descurajata, atunci cand m-a vizitat doctora la spital in a doua zi dupa operatie si mi-a spus ca voi avea de indurat niste dureri insuportabile pana se va regla lactatia. Nu stiam atunci cat va dura acea etapa si chiar daca rezist bine la durere, am vazut pe pielea mea zilele urmatoare ca nu e usor deloc, insa am avut parte de tot suportul necesar, si chiar daca mai bine de 10 ore pe zi ma chinuiam ingrozitor, facusem si temperatura 39, am depasit cu bine momentul si am reusit sa o alaptez exclusiv pe Otilia din primele zile acasa. Faptul ca a luat in greutate corespunzator in aceste doua saptamana imi confirma ca suntem pe drumul cel bun. Ce cred eu ca a ajutat la succesul alaptarii:

• faptul ca am citit mult despre acest subiect, m-am documentat si am participat la un curs dedicat. La prima carte pe care mi-am cumparat-o pe tema primului an cu copilul, mai bine de 80% era despre alaptare si atunci nu intelegeam de ce se pune atat de mult accent pe asta. Acum inteleg cat de important este. In plus se vorbea mult despre diverse probleme care pot aparea, ceea ce iar mi se parea exagerat acunci. Acum stiu cat de usor se poate ajunge la acele afectiuni, insa faptul ca am stiut cum sa previn cred ca m-a ajutat.
• Otilia are si ea meritul ei: faptul ca a fost suficient de mare si de puternica sa poata sa se hraneasca a ajutat enorm
• suportul familiei, mai ales al mamei mele care m-a incurajat neincetat si a stat ore din zi si din noapte cu mine si Otilia, facandu-mi masaj ajutator
• poate a fost doar efectul Placebo, insa ceaiurile de lactatie pe care am inceput sa le beau chiar din seara precedenta operatiei mi-au dat mai multa incredere si cred ca au ajutat intr-o anumita masura

Si uite asa am depasit prima saptamana. Un alt aspect care la plecarea din maternitate mi se parea SF: baita zilnica a bebelusei. Cand am plecat de la demonstratia facuta la spital mi-am zis ca nu stiu cum ma voi descurca cu atatea manevre, cu un copil atat de mic si fragil. Dupa primele doua bai ne-am intrat in ritm si acum e o placere si pentru Otilia si pentru noi, chiar ne distram.

Cam asa au trecut primele doua saptamani cu Otilia. Am sentimentul ca o avem dintotdeuna si asta poate pentru ca era foarte prezenta in vietile noastre chiar dinainte sa apara fizic. Pentru mine cel putin, care o simteam de zeci de ori pe zi de mai bine de 6 luni, simt ca e a mea de cand ma stiu. Ma uit la ea acum in timp de doarme si ma simt cea mai norocoasa fiinta de pe planeta. Intrebarea care-mi vine in minte: cum am putut trai fara ea? In urma cu mai mult timp, cand inca nu stiam cum e sa fii parinte, dar citeam articole despre asta la Ioana sau Andreea, se intampla sa mi se umezeasca ochii de emotie, insa habar nu aveam ca e de infinit de ori mai frumos decat mi-am imaginat. Si sunt recunoscatoare pentru cel mai frumos dar de care am parte in fiecare minut.

Asa cum v-am obisnuit, inchei acest articol cu recomandarile saptamanii:

• Maieurile de alaptat de la H&M, foarte practice, se pare ca le voi integra in orice tinuta lunile urmatoare. Gama Mama este disponibila in magazinele din Afi si Unirea
• Balansoarul asta, de care ma bucur de 5 zile. Cum stau foarte mult cu Otilia in brate, spatele meu dadea semne ca nu mai rezista mult, iar un balansoar a fost solutia cea mai buna. Vroiam unul cat mai repede, asa ca nu am cercetat prea mult piata, am cautat online 5 minute, apoi am trimis sotul sa-l ia pe cel pe care l-am gasit cel mai aproape de casa. Probabil exista si variante mai bune, ce vreau eu sa zis este ca un balansoar confortabil este ideal nu doar pt a sta cu copilul, ci si pentru citit si relaxat.

~Outfit~

Skirt: By Nona

Top: H&M

Cardigan: Koton

Bag: Mussete

Shoes: Converse