Primavara plimbarile prin cartier capata un nou farmec. Eforturile oamenilor gospodari de a curata copacii, vopsi gardul, aranjat gradina pentru noul sezon transmit energie pozitiva, iar pisicile ce defileaza pe acoperisuri fac spectacol zilnic, asa cum se poate vedea pe Instagram, sub egida #CatsofBerceni. A existat ceva amuzament pe seama mea cand am spart gheata cu noul hashtag, dar cum exista CatsofCotroceni nu vad de ce suratele localizate mai la sud nu ar fi si ele reprezentate cum se cuvine.  Urmarind pisici cu sau fara stapan pe alei observ cat de multe schimbari arhitecturale au loc prin zona. Imi place sa analizez casele si sa-mi imaginez povestea de viata a oamenilor care stau acolo. Exista cele similare cu cele de la Muzeul Satului, la care ma intreb daca oare mai locuieste cineva acolo sau poate locatarii vremurilor demult apuse nu mai sunt, iar mostenitorii nu stiu inca ce sa faca cu locuinta scunda cu cerdac. Apoi mai sunt copacii din preajma caselor – tei, salcami sau brazi falnici ies in evidenta si ascund gospodarii mai mult sau mai putin ingrijite. Cand la plimbarea zilnica cu Otilia se alatura si sora mea ne distram pe cinste colindand stradute noi si asemuind case cu unele cunoscute din copilarie. Sau analizand cladirile in constructie si facand pronosticuri vehemente. “Aici va fi un restaurant. Ba nu, mai degraba un hotel”. Se lucreaza la foc continuu prin cartier, apar etaje si balcoane in culori pastelate cand te astepti mai putin.

Ar trebui sa fac mai multe fotografii prin cartier. Peste ani ma voi uita si nu voi recunoaste ceea ce-mi apare acum in cale. Si poate Otiliei i-ar placea sa stie cum aratau stradutele atunci cand ea a inceput incursiunea prin cartier.