Evelina a avut idea sa le ofere fetelor o noua experienta si s-a gandit sa le invite intr-o excursie cu cortul. Eu cu Florin n-am mai facut asta pana acum, asa ca ne-am alaturat cu totii. Nu aveam niciun fel de asteptari. Imi imaginam ca va fi memorabil, asa ca am plecat cu inima deschisa.
Locatia aleasa a fost un camping din apropiere de Baile Olanesti, o gradina foarte frumoasa a prietenei Evelinei, gradina Ioanei. Ioana sculpteaza coliere din seminte de avocado. De mult timp strangeam samburi de avocado pentru a-i da Evelinei, care ii trimitea Ioanei, asa ca m-am bucurat sa o cunosc.
Fetele au cate un astfel de colier facut de ea. Am apucat sa stam de vorba cu ea si sotul ei care s-au retras dupa mai multi ani in Bucuresti acolo.
Cum am ajuns in gradina mi-am scos sezlongul si am stat la povesti toata dupa-amiaza. Au venit si parintii mei si un cuplu de prieteni ai Evelinei cu doi copii. Tata a jucat sah cu Florin, apoi Otilia a vrut sa joace sah cu mine, apoi cu Florin. Copiii s-au jucat frumos alergand cu cei cinci caini ai Ioanei prin gradina.
Am mai citit in hamac, am intins o masa campeneasca, am facut si un gratar, iar cand s-a inserat am plecat in expeditie prin sat, sa vedem licurici.
Eve a mai fost recent pe acolo si a stiut pe unde sa ne duca. N-am mai vazut licurici si mi s-a parut foarte dragut. Mi-a amintit de Firefly Lane, un serial despre prietenie foarte bun pe care l-am vazut in ultimul an.
Am ajuns aproape de ora 11 si prin camping era intuneric bezna. Mi-a fost cam greu sa ma ocup de ritualul de seara la lanterna telefonului, demachiatul, cremele de seara si spalatul pe dinti. Dar bajbaind pana la urma am dibuit.
Eram obositi dupa plimbarea prelungita, asa ca ne-am cuibarit in cort. Eve a dormit cu fetele si am mai stat cu ele la povesti pana au adormit. Otilia asa vrea in fiecare seara, sa-i povestesc cate ceva de cand eram eu mica pana adoarme. Acum am povestit si eu si Eve amintiri comune.
Dupa ce au adormit puicile m-am dus in cort langa Florin si atunci a inceput adevarata distractie. Ma intepa ceva foarte rau pe spate si dupa ce m-a ciuruit am reusit sa o prind si l-am rugat pe Florin sa se uite. Era o insecta pe care nici dupa 10 lovituri cu telefonul n-a reusit sa o omoare.
Eve ne pregatise cate un sac de dormit, insa pamantul parea atat de tare si ma durea spatele atat de rau, incat imi era greu si sa-mi schimb pozitia, pentru ca nu era loc, dar si pentru ca era frig si aveam impresia ca iese caldura din sac daca ma zvarcolesc.
Dimineata ne-am uitat cu Florin unul la altul, si pe el l-a durut spatele si i-a fost frig si am zis la unison: niciodata! Chiar nu e de noi calatoritul cu cortul. Fetele au fost incantate nevoie mare, dar ele n-au problemele noastre cu spatele.
Dupa micul dejun, ne-am uitat ce ar fi de vizitat in zona si Salina Ocnele Mari era in apropiere. Eu n-am fost prea incantata initial, deoarece mi-am amintit ce am indurat la Salina Turda, unde am stat ore la coada la lift, parcarea era plina si parca n-as fi vrut sa repet asa o experienta.
Aici insa a fost mai bine, coborarea sub pamant s-a facut cu autobuzul. Avand in vedere canicula de afara, timpul petrecut la racoare a fost de bun augur. Sunt multe activitati care se pot face aici, de la mini golf la baschet, ping pong, biliard, exista doua restaurante si chiar o capela. De toate pentru toti. Copiii au vrut la tobogan gonflabil si s-au intrecut la lins peretii, oricat le spuneam noi sa nu faca asta.
Dupa salina ni s-a facut foame si am mers in centrul orasului Ramnicu Valcea sa mancam. Intamplarea a facut sa parcam langa un restaurant foarte frumos, Gallo Nero, asa ca ne-am oprit aici.
Dupa aceea am mai facut un popas la o gelaterie si ne-am plimbat putin pana la Casa Memoriala Anton Pann. Impresionanta povestea acestei case, care mi-a amitit de atmosfera Casei Melik din Bucuresti. Zic impresionanta deoarece aceasta a fost transportata pe sine de tren in perioada comunista 37 metri pentru a fi salvata, deoarece in acea zona se construiau blocuri.
Dupa incursiunea in universul lui Anton Pann, a carui casa memoriala am vizitat-o si in Bucuresti am plecat spre casa, cu amintiri frumoase ale acestui weekend in familie.
Hihihhi v-am pus la mare incercare cu noaptea la cort se pare, dar una peste alta, am putut sa si gustam din atsmosfera faina a serilor de vara.
Hehe, da, a meritat din plin pentru atmosfera din Gradina Ioanei si distractia in familie.
Recomand o saltea gonflabila!! Face toti banii si cu siguranta o sa va placa mai mult in cort!