Cum doar ce s-a incheiat Saptamana Mondiala a Alaptarii, povestesc si eu putin din experienta mea pe acest subiect. Acum trei ani participam la un curs pe tema alaptarii pentru viitoarele mame si abia asteptam sa o intampin pe Otilia in viata mea. Desi citisem cateva carti legate de primul an din viata bebelusului, inca mai aveam de invatat. In urma cursului retinusem ce era mai important, (sa atasez copilul la san cat mai repede dupa nastere) si priveam increzatoare catre viitor. Lucrurile au mers bine, asa cum am povestit aici despre primele saptamani in rolul de mama.

N-am sa uit insa ultima noapte la maternitate. Imi propusesem sa reusesc sa alaptez exclusiv pana la plecarea acasa. Mi se parea mie atunci o piatra de hotar. Si uite ca era miezul noptii, Otilia era la san de peste o ora si nu parea ca se satura. A trebuit sa accept atunci ca va trebui sa primeasca 5-10 mililitri de formula. Asistenta a luat-o, iar eu am ramas singura in rezerva si am plans de mama focului. In urmatoarele zile am reusit ceea ce-mi propusesem, insa in acel moment totul parea atat de negru! Am continuat sa o alaptez pe Otilia pana la un an si unsprezece luni, chiar si dupa ce m-am intors la serviciu, ultima jumatate de an fiind chiar gravida.

Dupa o pauza pe perioada ultimului trimestru de sarcina, povestea a continuat cu alaptarea Melaniei. De data aceasta am fost dusa dupa nastere la terapie intensiva pentru trei ore, deoarece aveam tensiunea ridicata dupa operatie, asa ca ea a primit formula de lapte ca prima masa. Ma asteptam in schimb ca lactatia sa se declanseze mult mai usor, fara dureri, insa nu a fost deloc asa. Melania a primit si ea supliment in primele 48 de ore, dupa care am reusit sa o alaptez exclusiv. O alaptez in prezent si voi face asta atat timp cat va dori ea.

La nasterea Melaniei am optat pentru o rezerva dubla la maternitate. Dupa aproape doi ani de alaptat in tot felul de locuri publice nu mi se mai parea o provocare sa fac asta cu o alta mama in camera. In a doua noapte colega de rezerva plangea asa cum facusem si eu la prima experienta. I-am spus sa aiba rabdare cu ea, dar mai ales faptul ca am invatat in timp ca nu alaptarea te face mama. Copilul are nevoie in primul rand de un parinte echilibrat, care sa fie prezent si sa il ghideze in fiecare zi. Alaptarea are beneficiile ei atat de cunoscute, insa cu siguranta nu este totul.