Sambata trecuta am iesit la teatru dupa foarte mult timp. Florin isi dorea sa mergem sa vedem o piesa de cateva saptamani, insa eu nu vroiam sa merg la orice spectacol, doar ca sa ies in oras. Chiar cand sa incep cercetarea legata de ce piese bune mai sunt puse in scena in Bucuresti am vazut ceva pe stories la Tudor Istodor despre Menajeria de sticla si mi-am dorit instant sa vad acest spectacol. Am vazut ca este dupa drama scrisa de Tenesse Williams, nu intelegeam de la ce vine numele, insa faptul ca juca Tudor Istodor reprezenta pentru mine garantia ca este un spectacol reusit.
In ziua urmatoare aveam drum prin centru asa ca m-am oprit la Casa de bilete a Teatrului Mic. La cumpararea biletelor online se adauga o taxa de procesare de 11.99 de lei asa ca am preferat sa le iau direct de la casa de bilete. Am luat si pentru parintii mei cu ocazia asta, la acelasi spectacol, la doua saptamani distanta. Nu puteam merge impreuna pentru ca ei sunt cei care stau cu fetele cand noi fugim in oras.
M-am bucurat sa prind bilete in primul rand. Mai aveam doua saptamani de asteptat, timp in care am mai citit despre autor si despre piesa. Se pare ca a facut furori in ’44 cand s-a jucat pentru prima data, ajungand peste un an pe Broadway si castigand un premiu: New York Drama Critics’ Circle Award.
Asteptarile mele erau mari si nu am fost dezamagita. Am avut ocazia sa vad pe scena si alti actori mari:
Liliana Pana – care in ciuda subiectului trist (ea fiind mama care si-a crescut singura cei doi copii dupa ce sotul a parasit-o: o fata cu un defect locomotor si un baiat) reuseste sa fie foarte amuzanta. Era nevoie de asa o interpretare, altfel piesa ar fi fost prea trista.
Andrei Seusan – care a avut si rolul naratorului omniscient, dezvaluit tot felul de detalii si despre celelalte personaje, dand dovada de multa profunzime in rolul fiului Tom. Face parte din generatia mea, fiind nascut in ’85.
Irina Radulescu, fiica lui Dem Radulescu joaca rolul fiicei vulnerabile, Laura, careia mama incearca sa-i gaseasca un pretendent. M-a cucerit cu frumusetea si sensibilitatea ei. Si ea face parte din generatia mea, fiind nascuta in ’86.
Tudor Istudor joaca rolul colegului de serviciu a lui Tom invitat la cina pentru a o cunoaste pe Laura. Scena cu cei doi e plina de sensibilitate. Uitandu-ma la ei n-am putut sa nu ma gandesc la faptul ca amandoi sunt copii de actori mari care si-au ales acelasi drum ca si parintii lor. Si n-am putut sa nu ma intreb ce presiune o fi pe ei, sa se ridice la nivelul ridicat de parinti. Mi se pare ca s-au descurcat amandoi foarte bine pana acum, avand in fata multi ani in care sa joace in piese remarcabile.
Menajeria de sticla a fost o alegere inspirata pentru o iesire in oras sambata seara. Se mai joaca pe 10 aprilie si 27 aprilie luna aceasta.
Un lucru inedit care mi-a placut: un perete al foaierului Teatrului Mic (Sala Studio de pe strada Gabroveni) arata cam asa:
Tare interesant!