M-am hotarat sa scriu acest articol deoarece tot ceea ce am citit eu online despre acest subiect nu prea mai e de actualitate si cred ca noi informatii de la fata locului pot fi utile viitoarelor mame. Sa incepem cu inceputul: prin martie eram deja foarte preocupata de alegerea maternitatii unde urma sa nasc. Desi aveam doar 12 saptamani de sarcina, mi se parea important sa iau o decizie, fiind mult mai linistita apoi stiind ca nu mai trebuie sa ma gandesc la asta. Cum doctora mea era la Regina Maria si Sanador, dilema a fost intre aceste doua maternitati. Mi-am dat o saptamana sa ma documentez, timp in care am dat telefoane, mailuri si am mers sa vizitez ambele spitale. Mi-am notat raspunsuri, pareri si in final mi-am facut un tabel cu plusuri si minusuri pentru fiecare varianta.

Daca initial inclinam catre Regina Maria, dupa ce am stat mai mult de vorba cu ei au aparut tot felul de aspecte care m-au deranjat si m-au facut sa ma orientez catre Sanador:

• in cadrul targului Baby Expo ei au venit cu o oferta, insa aflu cu stupoare la standul lor ca oferta e valabila doar daca iau si celule stem de la ei.
• ei nu garantau ca consumabilele folosite in cele trei zile in spital se incadreaza in pret, asa ca fie mai plateam 500 ron la contractul de nastere, fie plateam in plus la momentul nasterii costurile extra
• un alt detaliu care mie una mi s-a parut foarte aiurea si care m-a determinat sa nu semnez cu ei: doctora mea avea contract cu Casa de Asigurari si as fi putut beneficia de o reducere ca asigurat, insa reprezentantul Regina Maria mi-a spus ca nu voi avea reducere decat daca iau si celule stem de la ei, altfel nu inainteaza dosarul pentru decontare catre Casa de Asigurari

Cu toate acestea, am cantarit bine cele doua optiuni si am hotarat in cunostiinta de cauza.

In tabelul meu, plusurile pentru Sanador au fost luate la urmatoarele capitole:

Localizarea: Fiind situat in Piata Victoriei, eu ajungeam relativ repede acolo de acasa sau de oriunde din oras. Ceea ce nu era cazul maternitatii Regina Maria. Ca exemplu, la vizita spitalelor, pana la Sanador am facut 40 de minute, pe cand pana la Regina Maria doua ore. In cazul unei ore de varf, accesul in Baneasa chiar putea fi o problema.

Pretul: Pentru aceleasi servicii, nasterea cu doctora mea si cazarea intr-o rezerva single, diferenta de pret intre cele doua maternitati era de 1750 ron, nejustificata din punctul meu de vedere.

Rezerva: Sanador a primit un plus pentru ca mi-a placut mai mult camera de aici. Si intr-adevar am fost foarte multumita de acest aspect, am primit o camera single mare, care avea si fotoliu pentru insotitor si un pat foarte smecher, la care apasam un buton si imi ridica spatele in pozitie verticala pentru a putea alapta foarte usor.

Consumabile: Cei de la Sanador au garantat ca in pachetul de nastere sunt incluse toate consumabilele, nu se va mai plati in plus, asa cum cereau cei de la Regina Maria.

Maternitatea Regina Maria luase un plus pentru pregatirea personalului de la neonatologie, din ce spuneau ei existau consilieri in alaptare certificati si unul pentru analize deoarece in pachetul de nastere erau incluse un pic mai multe analize.

Asta n-a fost insa suficient asa ca Sanador a castigat detasat. Dupa ce am mai cerut pareri la toate mamale pe care le cunosc si au nascut la Sanador, care m-au asigurat ca oamenii sunt foarte profesionisti si ca au fost foarte multumite, fara sa mai stau pe ganduri am semnat contractul cu maternitatea Sanador.

A urmat o perioada de cateva luni bune in care am stat linistita, mai ales in ultimele doua saptamani, in care ieseam in fiecare seara undeva prin centru, insa fiind constienta ca ajung in cateva minute la Sanador in caz de se declanseaza travaliul nu ma stresa deloc subiectul. Imi amintesc cu zambetul pe buze o seara la cinema Studio cu Eve, vedeam o comedie, iar la un moment dat Eve vede ca nu mai rad. Ma intreaba daca sunt ok si ii spun ca am inceput sa am contractii. Dupa vreo 20 de minute in care vad ca nu se opresc ma apuc ca caut pe net care sunt celelalte simptome ale travaliului. Eve vede ca se ingroasa gluma, asa ca ma intreaba din 5 in 5 minute daca mergem la spital. Iau un No Spa si in jumatate de ora contactiile dispar, alarma falsa. Eram insa linistita fiind foarte aproape de spital, stiind ca nu am nevoie decat de buletin, ei asigurand tot ce e nevoie pentru cele trei zile de spitalizare.

Nu am nascut in seara aceea, ci peste vreo 5 zile. Despre nastere este o poveste intreaga pe care voi incerca sa o spun aici pe scurt. Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, insa pe la 31 de saptamani, Otilia s-a intors cu capul in sus si nu a mai vrut deloc sa revina la pozitia buna. Am sperat la fiecare ecografie si control ca voi afla o veste pozitiva, chiar si in seara dinaintea nasterii m-am dus la un ultim control sa vad daca s-a intors, insa nu, a ramas in pozitie pelviana, trecusem de 39 de saptamani, placenta era deja imbatranita si nici lichid amiotic nu mai era prea mult. Cum eram obligata sa fac cezariana, dupa ce am cerut nu doar a doua parere, ci trei pareri la medici diferiti daca e posibil sa nasc natural in aceasta situatie si mi s-a spus de fiecare data ca o expun la riscuri foarte mari, ca poate ramane cu leziuni cerebrale, ca nu se justifica. Asa ca am mers pe cezariana insa nu am vrut sa programez o data, sa vina ea cand vrea. Doctora mi-a recomandat sa asteptam pana pe 5 septembrie pentru asta si sa vedem atunci cum sta treaba. Asta venea cu posibilitatea ca sala de operatie sa fie ocupata, doctora sa nu ajunga prea repede la spital, daca se intampla la o ora de varf, iar la cezariana cu copilul in pozitie pelviana trebuie intervenit repede din ce mi s-a spus. Si mai exista si posibilitatea ca travaliul sa se declanseze iar eu sa indur durerile o perioada mai indelungata pana ajung la spital, vine doctora si sunt pregatita pentru operatie. Asa ca in cele din urma, analizand toate aceste aspecte am zis sa fac cezariana pe data de 5 septembrie. Unul din motive a fost ca in aceeasi zi e si ziua mamei mele si stiam ca asta i-ar aduce e mare bucurie. M-am bucurat ca in dimineata de 5 septembrie, cand am ajuns la spital aveam contractii la 7 minute si dilatatie 3, asa ca as fi nascut oricum atunci. Nu m-am mai simtit vinovata ca i-am ales eu ziua de nastere Otiliei.

Cezariana mi s-a parut atat de usoara, incat atunci cand eram intinsa pe masa, desi stiam ca sunt ciocartita de o echipa de doctori si asistenti, ma simteam ca pe o saltea la mare. Am fost foarte relaxata, in 10 minute au scos-o pe Otilia, moment in care mi-au dat lacrimile. Am pupat-o si primele cuvinte pe care i le-am spus au fost ” Frumusete mica, de cand te asteptam!”. Plangea atat de tare incat ii vedeam omuletul. In inca 50 de minute eram cusuta si operatia era gata. Cum totul a decurs fara complicatii, am scapat de orele la terapie intensiva si am fost dusa direct in salon. Eram amortita de la burta in jos dar asta nu ma deranja. Eram asa bucuroasa ca voi putea sa stau cu micuta Otilia mai repede incat mi-era greu sa-mi ascund entuziasmul. Cei de la neonatologie mi-au adus-o imediat si am pus-o la san, m-am bucurat ca s-a atasat de la inceput corect, ca stie ce are de facut, ca e suficient de voinica sa manance. Otilia a avut 3600 de grame, 52 de centimetri si a primit un scos APGAR 10. Totul neasteptat de bine.

Legat de Sanador, vreau sa mai adaug aici un aspect foarte important. Exista teama ca bebelusii sunt indopati cu lapte praf in maternitati. Ei bine, aici, chiar inainte sa intru in operatie am stat de vorba cu cineva de la neonatologie care m-a intrebat daca vreau sa i se dea lapte praf bebelusei. Eu i-am spus ca nu, iar pentru a primi lapte praf eu trebuia sa semnez un acord. Fara semnetura mea, nimeni nu dadea nici o picatura de lapte praf copilului. Aici mi s-au parut foarte profesionisti. Mi-au aratat pozitii de alaptat, noaptea mi-o aduceau ori de cate ori se trezea ca sa o alaptez. Ziua statea cu mine in camera, fiind si sotul prezent. Au existat cateva episoade cand Otilia inca era flamanda dupa ce a stat la san un timp indelungat, iar atunci, constransa de situatie, pentru a nu face copilul sa sufere, am acceptat sa i se dea cate 5 ml de lapte praf cu seringa. Din fericire, cand am venit acasa lactatia s-a reglat, si de mai bine de o saptamana este alaptata exclusiv. Dar despre asta o alta poveste, poate intr-un post separat.

Am fost foarte multumita de tot personalul Sanador, aveam un telefon la care sunam la Neonatalogie sau la asistentele care se ocupau de mine si obtineam imediat raspunsuri. Poate cateodata dura un pic cam mult sa vina cineva, dar per total mi-au oferit tot suportul de care aveam nevoie, am plecat de acolo pregatita sa ma descurc acasa cu un bebelus.

As mai vrea sa spun ca nu a existat nici un cost suplimentar, am platit fix valoarea contractului – 7000 ron si am ales sa mai facem screening-ul metabolic, niste teste care se pot face doar in primele 48 de zile de viata si care au mai costat 400 ron. Din fericire, rezultatele au fost foarte bune. In concluzie, cred ca au fost niste bani foarte bine cheltuiti, am avut o nastere incredibil de usoara, o recuperare la fel si primele zile cu bebe fara batai de cap, cu tot sprijinul de care am avut nevoie. Recomand maternitatea Sanador, chiar s-au ridicat la nivelul asteptarilor.

Singurele lucruri care se pot imbunatati:

• la internare am asteptat destul de mult, initial pana am fost preluata, apoi dupa ce am completat actele pana sa fiu condusa in rezerva. A durat mai bine de jumatate de ora. Sper ca in cazul in care se declansa travaliul nu se proceda la fel.
• Intr-una din nopti am avut discutii in contradictoriu cu o asistenta care credea ca le stie pe toate. S-a luat de mine prima data pentru ca tin copilul la san mai mult de 15 minunte, ca la carte zice ca nu trebuie sa il tii mai mult. Eu chiar aveam o carte la mine in care scria ca pot sa-l tin si 45 de minute, sau mai degraba atat cat vrea ea. I-am zis asistentei ca parerile sunt impartite, teoria cu 15 minute nu e neaparat adevarata si mi-a sarit in cap. In aceeasi noapte, asistenta mi-a reprosat ca nu vreau sa ii dau bebelusului lapte praf. Din moment ce copilul se saturase atunci la san ce motiv as fi avut sa fac asta? M-a deranjat atitudinea, dar din fericire a fost singurul cadru medical mai dubios. Toti ceilalti au fost foarte profesionisti si saritori.

Trecand peste astea, nu am decat cuvinte bune de spus despre maternitatea Sanador.

Fotografia a fost facuta in rezerva cu cateva minute inainte sa intru in operatie. Eram foarte relaxata si un pic nerabdatoare sa o cunosc pe Otilia.

Later edit: In noiembrie 2017 am nascut din nou la Sanador, ultimele impresii sunt disponible aici.

Daca doriti sa fiti la curent cu ultimele aventuri de mama 2.0 puteti da like paginii de Facebook a blogului.