Acum doua saptamani scriam despre cartile lunii trecute. Intre timp am mai terminat de citit un roman, Mici focuri pretutindeni de Celeste Ng, cartea pe care o vom discuta pe 28 mai in cadrul Clubul parintilor pre(a)ocupati de lectura. Am crezut ca va fi o lectura usurica, o drama dintr-o suburbie america, insa chiar m-a tinut in priza si mi-a placut mult pana la final, traind alaturi de personaje un spectru larg de sentimente. Tot in ultimul articol lasasem si trailerul miniseriei create pe baza acestei carti, care a aparut recent. Cum am terminat de citit am inceput sa ma uit la miniserial. Ce mi-am imaginat eu in timp ce citeam cartea este total diferit de modul in care a fost ecranizat. In primul rand casa Elenei Richardson, eu o vedeam similara cu cele de pe Wisteria Lane, insa in film este un adevarat castel cu o arhitectura aparte si un numar impresionant de camere decorate foarte frumos.
In film parca totul este hiperbolizat, facut mai frumos, mai indraznet, mai opulent. Toti cei patru copii ai Elenei sunt incredibil de frumosi. Pur si simplu nu-mi puteam lua ochii de la ei. In imaginatia mea nu erau toti ingerasi, insa mi-a placut ca in film s-a pus mult accentul si pe dramele si provocarile fiecaruia dintre ei. Si cumva acest miniserial poate fi urmarit si ca o lectie de parenting. Despre cum sa nu cazi intr-o extrema sau alta, sa nu pui presiune prea mare pe copilul tau, sa-i impui standardele tale inalte, sau cum sa nu-i ascunzi adevaruri despre el, care vor iesi la iveala pana la urma, insa cu repercursiuni grave asupra relatiei voastre. Asa cum Domnica Petrovai recomanda in cartea ei despre relatia de cuplu, Iubeste si fii iubit(a) cateva filme cu exemple de asa nu, acest serial cred ca ar putea fi la fel inclus de Urania Cremene la aceeasi categorie de recomandari in urmatoarea ei carte. Si un alt aspect important care reiese aici si care e infricosator din punctul meu de vedere: atunci cand mama nu e bine emotional, ce impact catastrofal are asta pentru intreaga familie. Daca de obicei e enervant sa vezi intr-un film cum anumite lucruri sunt schimbate total, firul epic pare chiar deviat sau anumite intrigi apar in film parca de nicaieri, aici mi-a placut treaba asta. In loc sa pun pauza si sa imi zic contrariata ca hei, dar nu era asa, m-am bucurat de temele de gandire pe care mi le-a dat scenariul diferit din film.
Nu am vrut sa dezvalui prea multe legat de subiect si personaje pentru ca va recomand atat cartea cat si filmul. Scriitoarea chiar a locuit in Shaker Heights pentru opt ani de zile, urmand aici scoala gimnaziala si liceul. In realizarea filmului a fost implicata direct, avand rolul uneia dintre producatoare.
Eu mai am de vazut ultimul episod si urmeaza sa discut despre carte la clubul de lectura. Intalnirile se tin in aceasta perioada online, iar daca te intereseaza sa participi da-mi de veste si iti voi furniza toate detaliile.