Pe 15 septembrie bunica mea, mama mamei mele, a implinit 78 de ani. In ultimul timp am fost foarte interesata de istoria familiei, in special a femeilor din familia mea, deoarece am ajuns la concluzia ca descoperindu-ti trecutul te cunosti mai bine pe tine. Trebuie sa marturisesc ca acest imbold a fost generat de Kate Morton, dupa ce am citit romanul ei “Gradina uitata”, in care personajul principal pleaca in cautarea propriei identitati descoperind viata bunicii ei. Kate spunea intr-un interviu ca este pur si simplu, fascinata de relatia dintre prezent si trecut, si in mod special de refuzul trecutului de a disparea cu adevarat. Aceste calatorii fascinante de autocunostere se regasesc in toate romanele lui Kate Morton pe care o ADOR.  Asa ca vara aceasta am pornit si eu pe acelasi drum, petrecand cateva zile la Poiana, satul din judetul Bihor unde locuieste draga mea bunica. Inarmata cu cartetel si pix, am rugat-o pe bunica mea sa-mi povesteasca viata ei, de la primii ani din viata pana in prezent. Recomand oricui acest exercitiu, chiar daca in mare parte cam stii ce viata a avut bunica ta, modul cum ea s-a simtit intr-un anumit moment in viata, deciziile pe care le-a luat, care practic ti-au schimbat si tie cursul vietii si toate aceste detalii e greu sa le cunosti. Imi pare rau ca am avut doar cateva zile la dispozitie pentru aceasta, pe care sper sa-l continui la telefon, din cauza distantei, insa ce am aflat mi-a placut foarte mult si am realizat ce viata grea au avut bunicii nostri, traind un razboi mondial, apoi infruntand toate limitarile comunismului, cunoscand libertatea prea tarziu, abia la batranete.
Riscand sa scriu un post prea lung, va dezvalui mai jos viata dragei mele bunici, Alexandrina, pe care eu o admir din tot sufletul pentru ca este o femeie puternica, luptatoare si cu un suflet atat de bun!
Alexandrina Mihai s-a nascut pe 15 septembrie 1935 in comuna Tetoiu, judetul Olt. Fiica lui Gheorge si a Ioanei, ea a fost al cincilea copil al familiei. Toti copiii munceau de mici si ajutau la administrarea gospodariei. (Astazi copiii isi petrec copilaria jucandu-se, cantand si dansand, nu muncind din greu). Scoala era in casa preotului, cu el invatau religie, iar cu preoteasa celelalte materii. In paralel cu scoala, Alexandrina se ducea si cu oile. La 16 ani, Alexandrina a plecat de acasa la Bucuresti, unde s-a angajat prima data la o ferma. A lucrat in mai multe zone printre care la cantina sau la telefoane. La 18 ani il cunoaste pe Vasile (bunicul) cu care se casatoreste la scurt timp. Nu a existat nunta mare, ci doar ceremonia civila si religioasa. Peste un an se naste Nona (mama), Alexandrina si Vasile continua sa locuiasca si sa lucreze in Bucuresti. La insistentele mamei lui Vasile, ei se muta insa la un moment dat in judetul Bihor, Poiana, pentru a fi mai aproape de socrii (maramureseni). Alexandrina a lucrat ca vanzatoare la pravalia din sat si este una dintre cei mai cinstiti, sufletisti oameni de acolo. Ea e intotdeuna dispusa sa ajute pe oricine, sa dea din putinul ei, sa imparta orice. Ma bucur nespus ca este sanatoasa si energica (inca lucreaza gradina si are grija de animale!) O iubim si ne pare rau ca ne vedem atat de rar, insa ne gandim mereu la ea, si mai ales sunt mandra ca am asa o bunica. Vreau sa inchei prin a va sfatui sa incercati sa fiti apropiat de bunicii vostri atata timp cat ei sunt in viata, deoarece nu stii niciodata cand ei se pot stinge.
La multi ani, draga buni! Imi pare rau ca nu am o poza cu ea sa va arat, va pot spune doar ca a fost o femeie foarte frumoasa, cu par negru si ochi albastri.