Botezul mi s-a parut dintotdeuna un eveniment intim, de petrecut doar cu familia si cu prietenii cei mai apropiati. Ambele botezuri le-am sarbatorit intr-un cadru foarte restrans, iar prima provocare a fost de fiecare data alegerea localului. Cum aveam doar douazeci de invitati, dar in acelasi timp vroiam sa avem petrecerea noastra privata, nu doar o masa mai mare intr-un restaurant, gasirea localului potrivit a reprezentat o provocare. La Otilia am optat pentru Sala Unirii din cadrul Hotelului Mercure, care a fost foarte potrivita pentru ceea ce aveam noi nevoie. Am avut si o camera pentru alaptat in cadrul hotelului, am putut sa folosesc sistemul de sonorizare al salii si am amenajat usor un photo corner.
Am fost multumita de servicii si de mancare si as fi ales sa facem si botezul Melaniei acolo, insa n-am vrut sa semene atat de mult cu botezul Otilei. Asa ca la inceputul anului am reluat cautarile si am ales Restaurantul Lugo, care are un separeu exact cum cautam. Mi-a placut meniul lor cu combinatii inedite si am fost multumita si aici de servicii. Cum nu am avut o camera separata pentru alaptat, am avut si o a doua tinuta potrivita pentru asta, schimbandu-ma la nevoie.
La capitolul marturii, la Otilia am optat pentru figurine personalizate suport de fotografii realizate de Doar Un Hobby, iar la Melania, am avut ideea initial sa oferim ca marturii cartea Rodicai Ojog Brasoveanu “Buna seara, Melania!” insa am renuntat si am ales pana la urma cartea pentru copii “Melania, ghici!” pe care au primit-o toti copiii participanti la eveniment. Adultii au primit semne de carte pictate de talentata matusica si pirogravate cu data botezului.
Atat tinutele mele, cat si ale fetelor au fost realizate ca de fiecare data de bunica Nona. Cum botezul Otiliei a avut loc in a treia zi de Craciun, am optat pentru rochii de catifea atat pentru mine cat si pentru ea pentru prima parte a evenimentului, iar de la biserica am imbracat-o intr-o rochie de dantela galbena.
M-am schimbat si eu la restaurant intr-o rochie roz pudrat din dantela pentru a ramane in acelasi stil cu ea. La Melania, bunica Nona le-a facut rochite fetelor la fel, in stil tutu, din dantela frez. Eu m-am imbracat intr-o rochie de catifea mov pe care o aveam deja, dar o indrageam prea mult astfel incat merita sa o mai scot o data in lume.
Tortul l-am luat de fiecare data de la Cofetaria Cristal. I-am descoperit la botezul Otiliei si de atunci toate torturile au fost cumparate de la ei. Am fost mereu multumita atat de aspect cat si de gust, iar faptul ca livreaza tortul unde este nevoie a reprezentat un plus.
Pentru partea foto si video am colaborat cu Photosophia, care au fost si la botezuri la fel de implicati, prezenti si creativi ca la nunta. Ii recomand si pe ei pentru orice eveniment din viata voastra.
Petrecerile de botez ale fetelor raman pentru mine in top cele mai frumoase amintiri. M-am simtit de fiecare data norocoasa ca fac parte dintr-o familie atat de unita si am aproape prieteni minunati.
Credit foto: Photosophia
Foarte fain ca impartasesti ideile. Sunt foarte de ajutor, cred ca pot simplifica mult treaba celor caee cites acum. Miau!
Ce familie talentata- semne de carte, croitorie de gala. Foarte tare! Bun de stiut pe viitor pentru tort. Dupa aspect par foarte bune torturile.