Dupa o vara in care am batut recordurile personale in materie de descoperit locuri noi, dar si de lucrat departe de casa, toamna a fost despre urmarirea evolutiei anotimpului prin Bucuresti. Abia dupa o escapada de o zi, in Urziceni, la socri, apetitul pentru colindat haihui s-a reactivat. In acelasi timp, Evelina a venit cu propunerea sa facem o excursie la Lacul Scropoasa. Initial ne propusesem sa alocam pentru asta o zi, avand in vedere pandemia si faptul ca astfel ne-am fi plimbat doar prin natura, insa dupa ce am calculat cate ore ar fi trebuit sa petrecem pe drum am mai stat putin pe ganduri si am convocat un consiliu de familie. Eu am propus sa dedicam intregul weekend explorarii acestei parti din Bucegi. Pentru a ajunge la Lacul Scropoasa aveam doua optiuni de drum: prin Ploiesti -Sinaia sau prin Targoviste – Moroeni, timpul estimat si distanta de parcurs fiind similara. Initial am luat in considerare cazarea in Sinaia, fiind interesata sa gasesc un apartament sau o casa cu trei sau patru dormitoare si un living care se putea inchiria integral. In acest mod nu ne-am mai fi intersectat cu alt turisti. Sunand la diferite unitati am primit deseori raspunsul ca nu inchiriaza pentru o singura noapte sau ca erau deja ocupate. Eu cautam pentru weekendul imediat urmator. Era mijlocul lunii noiembrie, zilele erau inca insorite si nu vroiam sa aman excursia riscand astfel ca vremea sa nu mai fie la fel de imbietoare. Inainte sa imi pierd speranta ca e chip sa gasesc o cazare potrivita mi-a venit ideea de a schimba ruta pentru drum prin Targoviste. Cand am vazut ca lacul Scropoasa este la o distanta destul de mica de Pietrosita mi-am spus ca ar fi dragut sa gasesc cazare chiar acolo. Chiar daca nu mai ajunsesem in aceasta localitate, mi-am amintit imediat ca atunci cand eram studenta si calatoream foarte mult cu trenul vedeam mereu personale pe peroane alaturate in Gara de Nord care aveau capatul de linie acolo. In aceeasi perioada vazusem si filmul “Legaturi bolnavicioase”, in care actiunea se petrece si pe acolo si mi se paruse de atunci o idee buna sa vizitez Pietrosita intr-o excursie de o zi de una singura. Asta nu s-a intamplat, iar anii au trecut. Imi doresc si acum momente singura, insa atunci cand e vorba sa explorez un loc nou vreau cu ardoare sa fie cat mai multi membri din familia apropiata cu mine. Pentru ca astfel cream amintiri pretioase, experiente care ne aduc impreuna si ne apropie. Revenind la Pietrosita, nu am gasit unitati de cazare potrivite aici, ci in Moroeni.

Am plecat sambata dimineata dupa micul dejun, cu sandvisuri facute pentru masa de pranz, astfel incat dupa ce ne cazam sa putem manca rapid ramanandu-ne suficiente ore de lumina pentru a explora Lacul Scropoasa. Desi de acasa nu stiam foarte bine cum exact vom ajunge la lac, cat vom putea merge pe drumul forestier si ce distanta vom parcurge pe jos am avut surpriza sa vad ca am ajuns cu masina pana la Cascada Sapte Izvoare. In general sunt o mare amatoare de mers pe jos in natura si chiar evit locurile la inaltime unde se poate ajunge cu masina, insa atunci cand sunt in ecuatie doi copii mici, temperaturi scazute si soarele de noiembrie care apune devreme m-am bucurat ca am castigat astfel mai mult timp pentru a petrece la obiectivele turistice care ma intereaza.

Cascada Sapte Izvoare se afla la o altitudine de 1300 de metri, iar in apropierea ei se afla o cabana care este folosita pentru captarea si imbutelierea apei. Apa de acolo este minerala si as zice ca destul de cautata si apreciata, dupa numarul de oameni pe care i-am vazut veniti special cu bidoane pentru colectare.

De la cascada am mers pe jos vreo 700 de metri pana pe malul Lacului Scropoasa. Ne-am plimbat putin in jurul lui, am facut un popas pe o plaja, insa n-am ajuns si in cel mai instagramabil loc al sau: Podul dintre stanci. Jumatatea mai adventuroasa din familie a ajuns, insa pentru asta ei s-au intors pe intuneric la masina.

Seara ne-am petrecut-o cu Dixit si a fost pentru prima data cand a jucat si Otilia, ceea ce a facut ca distractia sa fie si mai mare.

Duminica dimineata ne-am jucat Mais il est ou? un joc caruia nu i-am dat prea multa importanta pana atunci, insa l-am gasit pentru prima data interesant si antrenant pentru fete. Dupa micul dejun am plecat din Moroeni spre lacul Bolboci, iar soarele care se juca printre frunzele cazatoare ne-a determinat sa facem mai multe popasuri.

Una dintre ele a fost la cererea fetelor, care au vazut pe geam o cruce si ne-au cerut sa mergem pana la ea. Am parcat la cabana Dichiu si am mers agale spre varful cu acelasi nume.

Durata traseului este estimata la 35 de minute. Noi ne-am oprit inainte de varf, deoarece peisajele erau grozave si existau cateva banci bine pozitionate care indemnau la contemplare.

Ne-am indreptat apoi catre barajul de pe Lacul Bolboci, unde am mers agale pana aproape de Cabana Bolboci si am coborat pe malul lacului.

Masa de pranz a reprezentat un picnic cu priveliste spre lac, iar pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale excursiei. Ne-am gandit apoi ca ar fi timp si pentru o plimbare prin zona Pelesului in Sinaia inainte de intoarcerea in Bucuresti, insa in hurducaielile drumului din jurul lacului Bolboci atat eu cat si fetele am adormit, asa ca nu avea rost sa ne mai complicam. M-am trezit insa pe la Pietrosita, pe care am luat-o putin la picior, profitand de ocazie pentru a fotografia case vechi si pentru a cumpara pere de la un localnic.

In cartea “Arta de a construi amintiri” Meik Wiking, fondatorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Danemarca recomanda descoperirea unui loc nou in fiecare an. Pentru mine, acestea au fost locurile noi explorate in luna noiembrie: Moroeni, lacul Scropoasa, zona cabanei Dichiu si lacul Bolboci.

Tu ce ai descoperit nou toamna care doar ce s-a incheiat?