S-a intamplat in ultimele luni ca in momentele critice, cand eram solicitata de ambii copii deodata, sa-mi treaca prin cap ce bine mi-ar prinde o escapada singura. Sa ma adun, sa-mi amintesc de mine inainte sa fiu mama, sa-mi pun oleaca gandurile in ordine. Universul a notat manifestarea mea si n-a trecut mult timp ca am primit o invitatie de a vizita biroul din Stockholm cu jobul. Nu am constientizat din prima cat de bine o sa-mi prinda asa o gura de aer, abia cand imi faceam bagajul mi-am amintit cat de bine ma simteam hoinarind de una singura pe strazi pe unde am avut ocazia sa plec singura in interes de serviciu.
Am lasat Bucurestiul dogorind de caldura si am ajuns la temperaturi de 14 grade, pe o ploaie manunta, de m-am intrebat pentru o secunda ce vara e asta? Eu venisem doar cu trei rochii de vara. Ok, luasem si umbrela, dar pentru frig nu eram deloc pregatita. Vroiam sa fac in prima seara o plimbare prin Gamla Stan, dar vremea nasoala m-a descurajat. Dupa care m-am imbarbatat rapid si m-am intrebat retoric cine se sperie de cativa stropi de ploaie si am plecat in pas vioi catre stradutele cunoscute.
Acum 10 ani, cand Florin a locuit in Stockholm 6 luni, am venit la el de doua ori, toamna si iarna. Am trecut peste socul ca n-am parte de vara scandinava, sau ca ea nu arata cum imi imaginam eu si am inceput sa observ cu cata lejeritate oamenii mergeau cu bicicleta pe ploaie, sau plimbau cainele. Si a inceput sa mi se para frumos. M-am bucurat ca n-am lasat ploaia sa ma descurajeze.
In ultima seara aici, simtindu-ma foarte obosita, am venit la hotel, am mancat cina si parca m-as fi bagat direct in pat. Dupa care m-am gandit oare cand voi mai avea eu ocazia sa fiu singura, intr-un oras asa frumos cum e Stockholm. Si n-ar fi pacat sa las lenea si oboseala acumulata sa-mi stea in cale? Asa ca m-am mobilizat rapid, in 5 minute intram la metrou cu destinatia T Central. Mi-am propus prima data sa merg pe jos pe insula pe care se afla Muzeul de Arta Moderna. Pentru ca am o amintire foarte frumoasa de acolo. O seara petrecuta cu Florin, printre tablouri in atmosfera artistica. Era atunci si un vernisaj si erau multi oameni 70+ care beau vin, radeau. Viata era buna!
Si nu doar pentru ei, ci si pentru mine. Imi amintesc ca cu o zi inainte impartasisem cu Florin vestea ca vom deveni parinti. Ne-am bucurat amandoi extrem de mult. Apoi a doua zi el a plecat la birou, iar mie, dupa ce am ramas singura mi s-a facut foarte rau de am lesinat. M-am speriat atunci ca se putea intampla ceva rau cu copilul, dar din fericire totul a fost ok, iar seara am mers impreuna la Moderna Museet. M-am simtit tare recunoscatoare atunci, si acum, plimbandu-ma pe insula si amintindu-mi de acea seara.
Am haladuit apoi fara harta si mi-au iesit in cale alte locuri cunoscute precum Royal Palace sau Stockholm Cathedral. Si iar m-au napadit amintirile. Schimbarea garzii, turul prin palat, dar si biletelele cu rugaciuni din catedrala. Si am constientizat ca toate dorintele mele au fost indeplinite in acesti 10 ani. Si iar m-am simtit foarte recunoscatoare.
Inainte sa ma intorc la hotel am mai vrut sa ma plimb putin pe artera comerciala, Drottninggatan. Pentru ca am strabatut-o de multe ori cu Florin si am vrut sa o revad.
Mi-a placut tare mult sa admir arhitectura si sa ma bucur de lumina. Mergand in pas alert 15 kilometri nici nu am mai simtit frigul.
Ma intorc acasa incantata de experienta.
Gamla Stan vazut acum 10 ani:
Gamla Stan redescoperit acum:
Alte amintiri:
schimbarea garzii la Palatul Regal acum versus acum 10 ani:
