Florin tine foarte mult la evadarea noastra anuala fara copii, asa ca de la inceputul anului mi-a tot spus sa aleg o destinatie si sa ma ocup de organizare, insa eu nu am avut dispozitia necesara. Acum cateva saptamani, cand vazand ca daca lasa asta in baza mea nu mai plecam nicaieri s-a apucat el sa caute. Si a gasit bilete de avion foarte ieftine la Napoli. M-a intrebat daca ma tenteaza, iar eu mi-am amintit de tetralogia napoletana a Elenei Ferrante, Prietena mea geniala, asa ca am zis da fara sa stau sa ma mai gandesc. Am luat si cazare in zona garii centrale si aia a fost.
Am plecat in prima zi de vacanta scolara. Si chiar am simtit ca dupa atatea luni de trezit la 6.30, de facut pachete si mic dejun, de lamurit si sustinut la pregatirea pentru scoala, de mers pe jos 6 kilometri in fiecare zi pentru a le lua de la scoala, merit cateva zile de relaxare, departe de indatoririle parintesti.
Prima impresie cand am ajuns in oras a fost dezastroasa. Galagia, mizeria, faptul ca nu se acorda deloc prioritate la trecerea de pietoni m-au facut sa ma intreb ce caut acolo.
Dupa ce ne-am cazat si m-am odihnit putin am plecat la plimbare si ne-am propus sa ajungem la Castelul Sant’Elmo.
Era o zi caniculara si am luat metroul o statie pentru a vedea statia Toledo, recunoscuta ca fiind printre cele mai frumoase din lume. Am iesit la suprafata dezamagiti, fara sa gasim aici nimic deosebit, doar un fel de horn cu luminite. Ne-am continuat drumul spre castel urcand pe stradute inguste, care ar fi trebuit sa fie pietonale, insa erau scutere peste tot. Tot urcand asa, cu inima plesnind in piept din cauza efortului m-am gandit ce buna ar fi o banca la umbra si surprinzator, chiar mi-a iesit in cale o banca. De acolo peisajul s-a schimbat, nu mai era atmosfera de mahala, am facut o pauza pentru o gustare si parca totul arata mai bine. La castel am admirat orasul de sus si vegetatia luxurianta. Coborarea a fost mai placuta, pe niste trepte linistite. Am mers in total 18 km, asa ca am preferat sa mancam cina de la localul situat la parterul blocului unde am fost cazati.
A doua zi ne-am propus sa vedem tunelele subterane din Napoli si am avut noroc sa ajungem acolo cu 10 minute inainte sa inceapa un tur ghidat in engleza.
Nu stiam despre aceste tunele, care au o lungime de 450 de kilomentri si se afla la 40 de metri sub pamant. Tunelele au fost initial sapate de grecii antici, in secolul 4 i.Hr. Mai tarziu, romanii le-au folosit ca apeducte. Mai tarziu, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial tunelele au fost folosite ca adaposturi pentru 200000 de oameni. Mi s-a parut foarte interesant turul.
Dupa ce am revenit la suprafata am luat masa la o pizzerie si am plecat spre Castel Nuovo si Palatul Regal. Castelul era inchis, asa ca l-am admirat doar de la exterior.
La palat mi-a placut mult gradina, unde un facut un scurt popas. Ne-am plimbat pe malul marii si am ajuns sa parcurgem in acea zi 25 de kilometri prin oras.
In urmatoarea zi am plecat in port, iar de acolo am luat un ferry pana pe insula Ischia. Calatoria a durat in jur de 90 de minute si cred ca e o destinatie unde merg in special localnicii, care mi s-au parut foarte galagiosi si nepasatori. Eram inconjurata de oameni care fumeaza si nu era deloc placut.
Pe insula mi-a placut mult vegetatia, era plin de flori.
Am mers sa vizitam Castello Aragonese si pe drum eram tentata sa ma opresc la fiecare pas ca sa fotografiez plantele. Cand am ajuns aproape de intrarea in castel, pe drumul pietruit ce leaga insula de castel, m-am simtit deodata foarte slabita, mi se facuse si foame si am simtit ca nu am energie sa ma plimb prin tot castelul. Insa vazand ca nu am de unde sa iau ceva de mancare m-am imbarbatat si mi-am spus ca pot sa fac asta, urmand sa luam masa apoi.
Am descoperit aici un loc foarte frumos, castelul a fost construit initial in 474 d.Hr., iar mai tarziu, in 1441 a aparat locuitorii insulei de pirati.
Am dat peste multe puncte de belvedere si gradini bine ingrijite.
Dupa vizita la castel am luat masa si apoi ne-am oprit putin pe plaja. Am stat la umbra si desi apa era calda nu am avut chef de scaldat. Ne-am mai plimbat pe stradute pana la ora 17 cand aveam bilete la ferry pentru a ne intoarce in Napoli.
In ultima zi in Italia am mers in Pompei pentru a vizita parcul arheologic.
Am luat trenul si am fost surprinsa sa vad ca gara din Pompeii este foarte aproape de intrarea in sit. Am ales un tur ghidat, pentru a nu omite zone importante. Orasul Pompeii a fost initial o colonie greaca, devenind romana in 80 i.Hr. Orasul a fost acoperit de lava si cenusa in anul 79 d.Hr., in urma unei eruptii a vulcanului Vezuviu din apropiere.
Am mers si pe aici vreo 20 de kilometri pentru a vedea vilele cu mai multe incaperi, cea centrala, numita atrium avand un bazin pentru colectarea apei de ploaie.
Am vazut un teatru mic de 1000 de locuri, dar si unul mare de 5000 de locuri.
Dupa ce am terminat de vizitat parcul arheologic am luat masa in Pompei si cum a mai ramas timp m-am gandit sa luam trenul spre Sorrento ca sa vedem putin si din Casta Amalfi. Incepuse sa ploua, dar m-am gandit ca se va opri pana ajungem noi la destinatie. Din pacate, nu a fost asa. A continuat sa ploua si chiar incepuse sa fie frig. Nu ne-am lasat intimidati, am luat pelerine de ploaie si ne-am continuat plimbarea.
Ne-am intors in Napoli multumiti ca am vazut tot ce ne-am propus in aceasta vacanta si pregatiti sa ne intoarcem acasa in ziua urmatoare. Am mers in total aproape 80 de kilometri pe jos, am facut trei tururi ghidate, am admirat arhitectura si ne-am bucurat de timp in doi. Napoli nu mi s-a parut deloc o destinatie potrivita pentru o vacanta cu copiii, asa ca ma bucur ca am venit aici in cuplu.
Stiu ca datorita cartilor Elenei Ferante multe prietene aleg acest oras pentru citybreak, dar eu nu m-as fi simtit in siguranta aici fara Florin. Cand am ajuns erau in zona garii sute de palestinieni care protestau. Mi s-a spus atat la cazare, cat si de catre un chelner roman sa am grija sa tin rucsacul in fata, pentru ca sunt foarte multi hoti de buzunare. La asta se adauga si scuterele care merg peste tot cu viteza mare, inclusiv in zonele pietonale, tu fiind nevoit sa fii vigilent si sa te dai la o parte.
Trecand peste toate astea am descoperit un oras interesant si ma bucur ca am venit aici.
M-ai convins si mergem si noi, Ivo! Tocmai ce am achizitionat biletele pentru octombrie.
Am si eu pe lista Napoli, ce de hint de calatorie ai pus aici in articol! Multumesc!