Unul dintre momentele preferate ale zilei este cel in care in casa se face liniste, de obicei pe la noua seara, iar eu ma asez cu o carte pe canapeaua din living pentru a savura prin rotatie una dintre dintre cartile alese pentru a fi citite luna aceasta. Daca pe timpul verii am terminat de citit tot ce am inceput, fara a ma abate cu incursiuni prin alte carti, toamna aceasta am schimbat abordarea, avand acum doua carti incepute pe noptiera si una in ReadEra.

Lecturile lunii septembrie

Asa cum imi propusesem la sfarsit de vara, cand datorita traiului departe de casa nu m-am mai intalnit cu cartile ochite de la bookster decat cu doua luni intarziere, am respectat planul si am avut parte doar de surprize frumoase.

Orasul fetelor de Elizabeth Gilbert – mi-ar placea sa o vad ecranizata intr-o zi. Am apreciat modul in care au fost construite personajele, am gasit un pic exagerata doza de promiscuitate, iar faptul ca a fost scrisa sub forma unor epistole redactate chiar de protagonista la batranete, povestindu-si prin intermediul lor intreaga viata m-a cucerit complet.

Am citit apoi Parinti, primul roman al Dianei Badica de la care stiam exact la ce sa ma astept, ascultand-o live recent pe scriitoare vorbind despre carte. Mi-a placut cum a imbinat partile amuzante din copilaria la bloc in perioada comunista cu cele mai profunde si dureroase. De acestea mi-era un pic teama sa nu ma incarce prea mult Mi-amintesc cand am vazut cartea intr-o librarie din Sibiu in primele zile de iunie, insa stiind de acest fond trist creat de tema bolii, a mortii si a familiei care se dezbina mi-am spus atunci ca nu e momentul sa ma implic emotional in aceasta poveste, fiind si perioada vacantei. Doar ca Bookster a avut acesta vara o campanie in care trimitea fiecarui cititor o carte surpriza. Si uite asa eu m-am pricopsit cu Parinti, pe care am savurat-o pe nerasuflate. O recomand oricui si-a inceput copilaria in anii ’80.

Am continuat in acelasi registru, cu Vara in care mama a avut ochii verzi a Tatianei Tibuleac. O carte la care, la fel, asteptarile erau ca va fi greu de digerat – tema relatiei disfunctionale cu mama, a sanatatii mintale si a mortii. Am citit-o insa intr-un mod degajat, existand destul de multe nuante, care m-au facut insa sa nu indragesc cu adevarat nici un personaj. Am gasit insa extrem de emotionant acest traier facut de elevi de liceu. Pe mine m-a convins sa citesc cartea o discutie de la un club de carte, si am vazut trailerul dupa ce am citit-o. As zice ca are efectul scontat si inainte de lectura.

Cele cinci limbaje ale iubirii a lui Gary Chapman a reprezentat pentru mine o carte din care chiar am plecat cu ceva. Am constientizat care sunt limbajele in care imi place mie sa fie exprimata iubirea, dar si pe ce frecvente ale iubirii sunt cei apropiati. A venit la pachet cu introspectie, discutii constructive si o consider o buna resursa in aria dezvoltarii personale.

Lecturile lunii octombrie

Cartile care au ajuns pe noptiera mea luna trecuta au provenit din mai multe surse precum:

• lista mea de dorinte in ultimele vizite prin librarii, cum a reprezentat Minciuni pe canapea de Irvin D. Yalom
• una dintre recomandarile Livianei Tane pe grupul Reading is cool: castigatoarea a fost ...Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee
• m-a convins coperta rasfoind colectia Bookster – asta s-a intamplat cu Arta de a-ti crea amintiri de Meik Wiking

Pentru prima data in ultimii ani am citit aceste carti in paralel, in functie de stare si chef de a ma avanta intr-o poveste sau alta. Pentru momentele in care nu aveam o carte pe langa mine, am citit mai bine de jumatate din Fiicele doctorului March pe telefon, prin aplicatia ReadEra.

Gandind acum retrospectiv nu cred ca a fost cea mai buna idee, avand in vedere ca am finalizat pana acum lectura doar uneia dintre cartile mentionate – Arta de a-ti crea amintiri.

Aceasta carte a reprezentat rasfatul meu in timp ce fetele faceau baie si se jucau in apa. Au fost si seri cand am ales-o pentru lectura dinainte de culcare datorita notei pozitive in care este scrisa. Mi-a placut atat de mult, incat a fost recomandarea mea pentru unul dintre cluburile de lectura la care particip lunar. Bucuria cand am vazut ca a fost votata si aleasa cartea lunii a fost nemarginita.

Autorul este fondatorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga si un om care stie sa imbine povesti din propria viata cu rezultate a diverselor studii facute prin prisma profesiei sale.

Cred ca m-a influentat in bine lectura acestei carti pentru ca in luna octombrie am fost tentata si mai mult sa experimentez lucruri noi, atunci cand am comandat mancare sau cand am gatit. De asemenea, cand s-a ivit oportunitatea unei experiente noi – de a pedala pana la Parcul National Comana cu cativa oameni dragi am zis pe nerasuflate da, chiar daca eram constienta ca ies din zona mea de confort si probabil nici fizic n-o sa-mi fie usor, insa pe langa bucuria de a vedea ca sunt capabila de un astfel de efort sustinut, stiam ca voi avea povesti de spus si voi avea amintirile acelei experiente toata viata.

Cum am terminat lectura mi-am amintit ca Evelina are in biblioteca ei alte doua carti ale aceluiasi autor, asa ca n-am stat de ganduri si am imprumutat Mica enciclopedie Lykke pe care o citesc acum, pastrand traditia, tot in timpul baii fetelor. Tot la ea am rasfoit mai demult si Mica enciclopedie Hygge, care va ajunge si la mine, cu siguranta.

Pentru cartile nefinalizate inca mi-e mai greu sa ma pronunt.

…Sa ucizi o pasare cantatoare a primit premiul Pulitzer si este scrisa pe baza observatiilor scriitoarei asupra propriei familii in perioada copilariei sale in America anilor 1929 -1939. Au fost pasaje pe care i le-am citit si Otiliei, atat de mult mi-au placut. Abia astept sa vad si ecranizarea dupa ce o termin de citit.

Minciuni pe canapea mi-a starnit curiozitatea pentru subiect in primele pagini – fosta sotie a unui vechi client vine la psihoterapeutul fostului sot, incepand terapia cu el in scopul de a se razbuna, fiind convinsa ca divortul s-a produs din cauza lui. Tema nu este noua, am mai reintalnit-o intr-una din povestirile lui Yalom din Mama si sensul vietii, usor intr-o alta forma. Voi finaliza lectura, insa in acest punct si anume undeva in a doua jumatate acest roman este pentru mine cea mai buna metoda pentru a-mi induce o stare de somn.

Fiicele doctorului March a reprezentat cartea lunii octombrie la clubul de lectura cititOARE si am citit o buna parte din ea cu inima deschisa, stiind ca voi avea parte de o poveste in care valorile sunt prioritare, ca voi intra in lumea unei familii in care sprijinul reciproc si bucuria de a fi impreuna primeaza in orice situatie. In urma cu cateva luni am vazut ecranizarea din 2019. se pare ca exista alte sase ecranizari, dar si o poveste adaptata pentru copii, ceea ce ma bucura deoarece este o poveste care merita toata atentia.

Cam acesta a fost universul meu livresc in prima jumatate de toamna, in perioada urmatoare am pe lista urmatoarele titluri:

• Toata lumina pe care nu o putem vedea – Antony Doerr
• Intoarcere in Bucurestiul interbelic – Ioana Parvulescu
• Mentalitatea invingatorului – Carol S. Dweck