Am cunoscut-o pe Mihaela intr-o seara de noiembrie, intr-o ceainarie din centru, atunci cand am participat pentru prima data la clubul de lectura pe care il gazduieste cu Nicoleta Ababei. Am continuat sa ne vedem lunar de atunci si sa tinem legatura online de cand suntem in izolare. Zilele trecute am avut ocazia sa citesc un roman scris de ea – “Camera de proba” care mi-a placut si m-a provocat la introspectie, dar m-a si facut sa ma intreb unele lucruri legate de roman la care Mihaela a fost foarte draguta sa-mi raspunda.

Cat timp ti-a luat sa scrii cartea?

Mihaela: E foarte greu sa mai dau un termen anume. Cartea s-a nascut dintr-un alt manuscris care nu a vazut lumina zilei. Cred ca asa se intampla, in general, in viata. Multe dintre lucrurile pe care le facem ne conduc spre cu totul alte situatii. Am scris-o in cateva luni, dimineata, la 5, cand ma trezeam odata cu rasaritul soarelui. A fost o experienta uluitoare pentru mine si pe care as vrea sa o repet anul acesta, chiar daca timpul pentru scris arata cu totul altfel in prezent: e mult mai fragmentat si greu de extras in portii mai mari, necesare atat scrisului, cat si lecturii aprofundate. 

Care a fost prima idee legata de acest roman care te-a facut sa te asezi la masa de scris?

Mihaela: Cred sincer ca a pornit din dragostea pe care o port chiar singuratatii. Chiar daca imi place sa petrec timp cu familia mea si cu prietenii, sa organizez lunar clubul de carte CititOARE alaturi de Nicoleta Ababei, sa ma lansez in diverse proiecte sau sa particip la unele evenimente, timpul ideal pentru mine si de care mi se face intotdeauna dor e cel in care ma pot concentra sa scriu sau sa citesc in liniste. E un timp anume, sculptat in cele 24 de ore sau, mai degraba, “vanat” timp de o saptamana. E dificil, cel putin pentru mine, sa mai simt ca vreau sa scriu ceva dupa o zi in care te-au solicitat cu totul si cu totul alte lucruri. Stiu ca exista si scriitori care se asaza la masa si incep sa scrie in fiecare zi la aceeasi ora. Cu siguranta poate functiona foarte bine, mai ales ca astfel poti deveni mai bun la ceea ce faci, ca in orice alt domeniu. Insa tocmai ideea aceasta despre singuratate, despre ce iti poate aduce si despre cum face parte din tine ca o a doua natura m-a inspirat si m-a condus spre carte, alaturi de personajul principal, ivit dintr-un manuscris mai vechi. Devine, in schimb, suparator cand mintea ta scrie continuu si tu nu apuci sa asterni nimic pe hartie zile in sir. Cred ca se pierd multe in felul acesta, dar cred ca tine tocmai de disciplina de care spuneam mai sus, un capitol la care inca nu excelez.

Cine te-a inspirat pentru crearea personajului principal, Anton?

Mihaela: Nu stiu daca am avut pe cineva in minte, desi cred ca mi-ar placea sa il vad pe Marius Manole jucand intr-o piesa de teatru scrisa dupa “Camera de proba”. Personajul reprezinta o idee a refugiului, a unui loc in care te poti ascunde, te poti retrage din fata lumii fara ca ceilalti sa te poata aduce inapoi dupa bunul lor plac. Nu-mi dau seama cat de mult este o situatie posibila, cat de multa libertate ti-ar lasa ceilalti, azi, daca ai vrea sa te retragi intr-o cabana si sa stai doar tu cu tine o vreme. Cred ca oamenii sunt destul de aspri unii cu ceilalti in astfel de situatii. Dar cred ca atunci cand vrei sa pornesti intr-o calatorie care nu se mai lasa asteptata, trebuie sa faci asta indiferent de ceea ce vor spune sau crede ceilalti. Nu stiu daca as avea curajul si in viata reala, deocamdata, asa ca iata un refugiu construit prin scris pentru ca si in carti te poti ascunde uneori de chipul lumii. 

De ce ai ales ca actiunea sa se petreaca in lumea teatrului? Ai avut tangente cu teatrul sau prieteni actori? Ce te-a ajutat in crearea acestui cadru?

Iubesc teatrul, iubesc sa merg la piese de teatru si citesc mult teatru (Eugène Ionesco si Matei Visniec sunt doi dintre preferatii mei, iar anul acesta mi-am propus sa-l citesc cum se cuvine pe Brecht). Nu stiu in ce masura m-a ajutat, cu siguranta as fi putut sa ma documentez si sa dezvolt mai mult aceasta carte, insa in unele momente din viata trebuie sa stii cand sa pui punct pentru a putea merge mai departe. Iar cand scrii o carte si ajungi la un final pe care nu l-ai prevazut, orice ai incerca sa mai scrii dupa acel moment devine fortat asa ca nu mai scrii niciun rand.  In plus – si aici poate gresesc – actorii mi s-au parut dintotdeauna niste oameni liberi, oameni care au avut curajul sa urmeze aceasta pasiune pentru joc, pentru actorie, pentru scena, pentru a te expune intr-un mod care cred ca te face mai puternic si mai sensibil in egala masura. Si aceasta libertate care inseamna si libertatea de a crea vine la pachet cu puterea de a te retrage, daca doresti, pentru a petrece timp doar tu cu tine. 

Care ar fi elementele comune dintre tine si Anton?

Mihaela: Toate! Ar trebui sa recitesc “Camera de proba”, ceva ce nu am facut niciodata dupa ce a primit “Bun de tipar”, ca sa iti spun daca gasesc ceva ce nu are deloc legatura cu mine. Maiestria cred ca ar conta in a te indeparta putin de aceasta transparenta, una care nu va fi totusi descifrata pe deplin nici in “Camera de proba”. E un fel al scriitorului de a spune “Uite, asta sunt eu, asta am avut curajul sa va spun deocamdata doar in scris”. Dar cu cat te indepartezi mai tare de cine esti ca individ, fara sa pierzi din simplitatea mesajului, chiar daca povestea e complicata, cu atat devii un scriitor mai bun. 

Daca v-am facut curiosi, puteti castiga prin tragere la sorti un exemplar al cartii. Concursul se desfasoara pentru cititori din Romania, va fi expediat cu Posta Romana, sau daca castigatorul/castigatoarea va fi din Bucuresti pot preda cartea personal dupa ridicarea restrictiilor.

Cei doi pasi de urmat pentru participarea la concurs sunt urmatorii:

1. Dati un like paginii de Facebook a blogului
2. Lasati un comentariu la acest articol in care sa mentionati care este ultima carte citita.

Concursul se desfasoara pana pe 28 aprilie 2020 la sfarsitul zilei, castigatorul urmand sa fie ales prin intermediul random.org pe 29 aprilie.

Mult succes!

Later edit: Numarul norocos la 1 din 49 a fost 37. Asa ca avem o castigatoare: Andreea Manza, care a adaugat cel de-al treizeci si saptelea comentariu de mai jos. Un mesaj privat a fost trimis castigatoarei.