Traditia scrisorilor e veche in familia mea: parintii mei au corespondat 3 ani inainte de casatorie, iar cand eram mica tineam legatura cu bunica si cu verisoarele mele din Bihor prin intermediul scrisorilor. In scoala generala corespondeam cu drag cu o fata din Galati pe care nu o cunosteam bucuria primirii unei noi scrisori in cutia postala imi facea mereu ziua mai frumoasa. Anii au trecut si progresul tehnologiei a lasat in urma arta corespondentei. Mie insa scrisorile mi-au adus prea multa bucurie sa renunt la ele, asa ca continui sa scriu cat de des pot pe hartie sotului meu, mamei, surorii si bunicei mele, iar mai nou, Otiliei.
Si nu sunt singura din familie care face asta: Evelina scrie si ea cu drag, iar scrisorile ei mi se par mereu revelatoare. Dupa ce ne-am petrecut o dupa-amiaza insorita in parc, episod despre care am povestit aici, i-a scris Otiliei o scrisorica in care i-a transmis primul sfat pentru o viata fericita. Va las cu randurile ei pline de talc.
Draga Otilia,
E vineri in jurul pranzului si urmeaza sa ma intalnesc cu tine in Sun Plaza. Ne-am planificat cu Ivona si cu tine sa petrecem o zi numai noi. E o zi cu mult soare, cu multe culori, cu o adiere placuta dupa o saptamana gri cu ploaie si nori si se pare ca am ceva ore bune libere intre clasele de yoga.
Mama ta e intotdeauna la curent cu toate evenimentele din Bucuresti, simte vibratia orasului chiar daca in ultima perioada s-ar zice ca umbla mai putin, asa ca aflam de campania de machiaj de la Yves Rocher, si ne decidem sa ne pregatim amandoua de o sesiune foto cu tine.
Eu ajung mai devreme, asa ca fetele de la machiaj ma iau in primire, aud de la Ivo ca tu te-ai cam opus plecarii si ca au fost niste pregatiri cu cantec, dar cumva te-a pacalit sa iesiti din casa.
Bucuria mare si de fapt subiectul acestei scrisori consta in urmatoarea jumatate de ora petrecuta cu tine, nu orice fel de jumatate de ora, ci prima noastra jumatate de ora petrecuta intre 4 ochi. Am lasat-o pe Ivo la machiat, iar eu aranjata nevoie mare am pornit cu tine in mall (desigur nu locul meu preferat de plimbare, cum vei cunoaste asta mai tarziu, ca matusa ta isi petrece timpul oricunde altundeva in afara mallurilor si a agitatiei shopingului) insa locul unde pot fi aproape de mamica ta in caz ca incepi sa tipi si nu stiu ce sa iti fac.
Ei bine, doua alei mari si late sunt, am pornit cu tine in carucior, ce-i drept destul de emotionata, fiind prima mea plimbare cu un carucior cu un pui de om. Tu te uitai putin nedumerita, eu eram cu ochii in patru sa vad daca te incrunti si vrei sa plangi, iar lumea din jur se pare cu ochii pe noi doua … si ma simteam tare draguta. Nu mica mi-a fost uimirea cand am vazut ca amandoua intoarcem chiar priviri admirative, iar cineva ne spune zambind un “Hello”.
Nu stiu prin ce minune, te-am vazut cum ochii ti s-au facut mici mici de tot si ai adormit. Si mie mi-era putin somn, eram trezita de la ora 6, insa mi-erai tare draga. M-am trezit apoi la un momentat dat din aceasta fascinatie in fata vitrinei cu ceasuri… I-am dat un ocol si nu intelegeam de ce sunt acolo.
Apoi brusc conexiunile s-au facut si am aflat de ce. Suntem in fata vitrinei cu ceasuri pentru ca tu, Otilia draga mea, trebuie sa inveti ca timpul este cel mai de pret lucru, si cel care este in acelasi timp gratuit. Conteaza sa ii dam valoare, sa il folosim in favoarea noastra si sa nu lasam niciodata ceva ce ne aduce bucurie pentru mai tarziu! Momentul asta e pretios, bucura-te de el!
Ma uitam la ceasurile care mai de care mai frumoase in vitrina si la fetisoara ta ascunsa pe jumatate in costumul de Fram Ursul Polar. Otilia, atat de mica, totusi ne dai in fiecare zi atatea lectii pretioase.
Asadar, cand te vei face mai mare vreau sa iti fac cadou un ceas, ala care o sa iti placa tie mai mult. Cand vei citi mailul asta, ma voi da cumva peste cap si vom merge la plimbare sa iti alegi ceasul potrivit. Sa-ti aminteasca cu drag de prima noastra jumatate de ora (oare atat sa fi fost? m-am uitat la ceasuri, dar nicidecum la ora) petrecuta impreuna.
Sa-ti aminteasca sa nu lasi nici macar o secunda din viata ta sa treaca stand suparata, sau intristandu-te! Sa nu lasi sa intarzie indeplinirea planurilor si a visurilor tale, Otilia!
Timpul e viata noastra iar de noi depinde modul in care decidem sa il investim! Foloseste-l in favoarea ta!
Cu multa dragoste,
Evelina
Ma simt mai mult decat norocoasa ca Otilia are asa o matusica, de la care va avea atatea de invatat.