Cum in aceasta perioada stam cu totii acasa, asteptand sa treaca pandemia pentru a putea incepe sa planificam noi calatorii, m-am gandit ca m-ar binedispune sa accesez tolba cu amintiri si sa va povestesc despre ultima mea calatorie internationala nepovestita pana acum pe blog.
Spre sfarsitul toamnei trecute, sotul isi dorea o noua escapada in doi si ne gandeam care ar fi cea mai potrivita destinatie de calatorit iarna, pentru vreo trei zile, undeva unde sa ajungem si usor si repede, avand in vedere perioada scurta pe care o aveam la dispozitie.
Prin vara noi am facut un city break in Amsterdam, insa partea cea mai frumoasa a fost pentru mine ziua petrecuta in vizita la niste prieteni. De aceea mi-ar fi placut ca si de data aceasta sa ne vedem cu persoane dragi.
Si uite asa a rasarit ideea sa mergem la varul meu care locuieste in Germania de cinci ani si care ne-a invitat la el de multe ori, insa nu am gasit momentul potrivit. Perioada intre Craciun si revelion parea foarte buna pentru a explora Köln. Ma asteptam sa fie un oras micut, cu destul de putine obiective turistice si de aceea cele trei zile pareau suficiente. Si chiar au fost pentru a ne face o idee despre el.
Am ajuns pe 27 decembrie dimineata (zburand cu Wizzair), iar prima parte a zilei ne-am petrecut-o cu varul meu si sotia lui in povesti. Dupa-amiaza ne-am facut curaj sa infruntam frigul si am plecat prin centru, cu tinta de a ajunge la Domul din Köln. Pentru a simti energia orasului am coborat din metrou cu o statie mai devreme, iar primul meu sentiment a fost ca imi aminteste de Stockholm. Umbland pe stradute, ghidati de Google Maps pentru a ajunge la Dom, am nimerit pe Schildergasse, unde am fost uluita de numarul mare de oameni de pe strada, dar si din magazine. Era a treia zi de Craciun si nu gaseam nici o explicatie pentru sutele de persoane iesite la cumparaturi. Aruncand cate un ochi prin vitrine, nici macar nu erau mari promotii. Am aflat apoi ca este cea mai aglomerata pietonala de cumparaturi din Europa, cu vreo 13000 de vizitatori pe ora. Eu nici n-am rezistat sa o parcurg pe toata, i-am propus lui Florin sa trecem pe stradute paralele, deoarece mi se parea foarte obositor acel flux de oameni. Si in plus, nu ma interesa sa cumpar nimic, cautand in aceea dupa-amiaza sa descopar doar frumusetea orasului.
Am ajuns repejor la Dom, care mi s-a parut impresionant prin dimensiunea sa (avand 157 de metri inaltime) si istoria sa (constructia incepand in 1248, avand ca scop adapostirea moastelor celor trei magi).
Stilul gotic nu este chiar preferatul meu, insa imaginandu-mi ce efort a fost necesar, atat pentru construirea catedralei, dar si pentru refacerea ei dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, cand a fost lovita de 14 bombe, dar a ramas totusi in picioare nu am putut sa raman indiferenta. Domul are nevoie des de reparatii, cum trecerea vremii il afecteaza destul de mult.
Dupa Dom, am mers sa vedem orasul de sus. La recomandarea varului, am trecut podul Hohenzollern si am urcat cu liftul cele 29 de etaje ale Köln Triangle, ajungand pe o terasa circulara de unde se vad cele mai frumoase panorame ale orasului.
Hoinarind in continuare pe stradute am descoperit ca unul din Targurile de Craciun este inca deschis, asa ca am facut un popas pentru a manca un carnat traditional si a vedea cum se distreaza nemtii band o bere sau patinand.
Dupa ce am simtit ca nu mai suportam frigul ne-am intors la gaznele noastre, cu care am iesit dupa ce ne-am incalzit, pe inserat, la o cina delicioasa intr-un local turcesc. In general nu ma dau in vant dupa mancarurile pe baza de miel, insa aici am mancat niste frigarui de miel cu bulgur si mai multe tipuri de salate absolut delicioase.
Noptile in Köln ni le-am petrecut jucand Dixit si remi in patru pana tarziu. Ne-am distrat tare bine, asa cum o faceam cu prietenii in excursiile la munte sau de revelioane inainte sa devenim parinti.
A doua zi aveam rezervare pentru un tur pietonal toti patru, pentru a descoperi mai multe despre istoria orasului si povestile cladirilor istorice. Ne-am dat intalnire cu ghidul la poarta medievala Eigelstein. Temperaturile au fost foarte scazute in acea zi, insa ghidul a fost tare amuzant si ne-am tinut dupa el aproape trei ore, in care am aflat foarte multe lucruri interesante. Cred ca a fost printre cele mai bune tururi pietonale facute vreodata. La inceput ne-a rugat sa facem un cerc si sa ne prezentam, mentionand si o pasiune pe care o avem. Desi eram un grup de 30 – 40 de oameni, mie mi-a placut treaba asta. Eram acolo oameni din SUA, India, Australia, America Latina, Canada, ceea ce mi s-a parut foarte dragut. Am aflat la tur ca locuitorii Kölnului se cred mai grozavi decat restul nemtilor, iar ghidul care se nascuse si locuise acolo dintotdeuna a incercat sa ne demonstreze pe parcursul turului de ce chiar sunt.
Ne-am distrat si cand ne-a povestit despre regurile de baza din Köln:
- It is what it is! /Things are what they are!
- It comes as it comes!
- Learn from the past!
- What is gone, is gone!
- Be open to new things. Nothing stays as it was!
- Be critical of new things. Don’t know it, we don’t need it, get rid of it!
- Accept your fate.
- Take care of your health.
- Follow the rule of hospitality.
- Keep a good sense of humor!
La sfarsit eram cu totii inghetati, dar tare incantati de experienta.
Las aici si cateva recomandari de locuri de luat masa, la care am ajuns la invitatia varului meu si unde papilele mele gustative au fost rasfatate:
- pizza delicioasa din ingrediente naturale
- clatite dulci sau sarate, cu combinatii inedite de umpluturi
- restaurant indian pentru care am mers special pana in Dusseldorf – Taj Mahal (eu si Florin fiind mari amatori de mancarurile lor traditionale)
Germania nu a fost niciodata pe lista mea de locuri in care sa-mi doresc sa ajung, insa mi-a placut ce am descoperit si cu siguranta m-as intoarce sa vad mai mult.
Ce mai recomandati de vizitat in Germania?