Revenind la subiecte de moda, reflectam azi la cat de mult spun uneori hainele despre noi…De aceea, pentru mine, drumul spre job reprezinta un catwalk, iar cele 5 minute pe care le aloc dimineata alegerii tinutei zilei respective sunt printe cele mai fun si creative momente ale zilei. Incep cu elementele de baza: alegerea fustei/rochiei/sacoului, iar de acolo totul este o simfonie: accesoriile, pantofii, poseta, culorile, tonurile de machiaj sunt alese in functie de starea de spirit, de programul meu in seara respectiva si de cat de mult voi avea de mers pe jos (asta conteaza la alegerea pantofilor: balerini, high heels, platforme). Sunt norocoasa sa am o garderoba destul de mare, cu costume, rochite, camasi de toate modelele si culorile (multumita Nonucai) si am oportunitea de a face in fiecare zi o noua combinatie. Sunt mereu in cautare de noi pantofi si accesorii pentru a completa tinutele mele. Mi-ar placea sa am ocazia sa dau si altora sfaturi legate de vestimentatie. Citind acum ceva timp articolul Irinei Markovits, am reflectat si eu la tema postului: cine il imbraca pe pinguinul singuratic de langa mine?

Din pacate, e un teritoriu in care nu mi s-a dat acces asa cum mi-as fi dorit. Binenteles ca Nona i-a facut si lui nenumarate camasi, eu l-am ghidat sa isi cumpere haine smart casual, pantofi din piele intoarsa, insa nu am reusit nici in ruptul capului  sa il conving sa isi cumpere un cardigan (in viziunea lui, ilic). Are prejudecati si nu se lasa induplecat nici cu toate argumentele din lume. Dar nu renunt!

Din pacate, el prefera blugii si tricourile XXL, de care eu nu sunt chiar incantata. Vedeta garderobei lui este un tricou XXL pe care il are din clasa a VIII-a (da, de 14 ani!!!). Il poarta cu regularitate si chiar se mandreste cu el. Eu am incercat sa il ascund, fiind, evident intr-o stare destul de deteriorata, dar orice tentativa s-a soldat cu esec. E in continuare tricoul lui preferat, iar eu trebuie sa ii respect aceasta decizie. Probabil va intrebati cum arata un astfel de tricou: este din bumbac, bej uni cu un mic buzunarel cu fermoar – este simplu si foarte usor de asortat. Concluzia mea este ca ajungem sa ne atasam de haine, sa asociem o haina cu anumite evenimente din viata noastra cand l-am purtat (in cazul pinguinului la capacitate, tot liceul, bac, cei 5 ani de facultate, urmatorii ani de atunci si povestea continua). Pentru el, succesul la examene importante s-a datorat un pic si tricoului minunat deoarece l-a purtat cam la toate) Dupa stradanii indelungate de a scapa de tricou am renuntat la asta si dimpotriva, scriu acest post pentru a-i confirma pinguinului ca are cel mai tare tricou din lume, sa il poarte sanatos si fericit pana la adanci batraneti!

Voi cat de usor renuntati la hainele vechi? Faceti o evaluare periodica a garderobei? Aveti haine vintage pe care le purtati?