Cum astazi a inceput ultima saptamana de vara, este un bun moment pentru un bilant al momentelor frumoase petrecute in aer liber in acest sezon si trebuie sa marturisesc ca ma declar multumita de cat de mult timp am petrecut in oras. Ma bucur ca am reusit sa particip la suficiente evenimente culturale, sa ma vad cu prietenii in multe locuri noi, dar si sa cutreier Bucurestiul in lung si-n lat in cadrul tururilor pietonale. Plinbandu-ma agale pe stradutele din centru ieri (trebuia sa ma intorc acasa din Romana, si cum vremea a fost atat de frumoasa dupa zile prea intunecate mi-am zis ca as putea sa merg pe jos pana la Unirea. Ajungand prin Centrul Vechi, dau de o pisica cu pui foarte mici, hranita de o babuta. Inevitabil intram in vorba, iar femeia ma intreaba la un monment dat cat mai am, ii spun cu nonsalanta ca maxim doua saptamani, la care batrana exclama: “Si mai mergi pe strada?!?” Eu, zambind, ii raspund ca da, merg, si inca destul de mult, ca sunt doar gravida si nu bolnava ca sa stau in pat. Ma simt recunoascatoare pentru sarcina atat de usoara, care mi-a permis sa fac cam tot ce am vrut lunile astea.

Dintre evenimentele care mi-au adus bucurie nebanuita vara aceasta se numara si concertele de jazz. Bucharest Jazz Festival, la care am participat si anul trecut, scriind despre el aici, a fost si de data aceasta o experienta minunata. Dupa concertul Luizei Zan imi aduc aminte ca am plecat cu Eve de acolo atat de bine dispuse si incarcate cu energie pozitiva, incat ne-am promis sa repetam experienta cat mai repede. Nu am avut prea mult de asteptat,deoarece am aflat de un alt eveniment interesant: un concert de jazz caritabil in gradina Muzeului National George Enescu cu Luiza Zan & Hungarian All Stars, cei despre care stiam deja ca transforma garantat o noapte obisnuita intr-una magica. Nu am stat deloc pe ganduri si am facut o rezervare. Incantata nevoie mare de locul rupt din povesti, Palatul Cantacuzino, nu m-am putut abtine sa nu fac cateva fotografii. Am vrut sa ajung la eveniment cu o ora mai devreme tocmai pentru a avea timp sa admir pe indelete arhitectura in stil baroc francez. Istoria cladirii este cel putin interesanta, a fost construit pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino (fost primar al Bucurestiului  si prim-ministru al Romaniei) in 1902. A fost mostenit de fiul sau, care a lasat-o prin testament sotiei, recasatorita cu George Enescu. Muzicianul a locuit aici si in spatele palatului se afla si muzeul sau memorial.

Am mai ajuns in trecere la Muzeul National George Enescu, insa nu am studiat in amanunt pana acum exteriorul. Interiorul imi amintesc ca m-a cucerit din prima, insa detaliile arhitecturale exterioare fac din el o bijuterie a Bucurestiului si a urcat acum pentru mine in top 3 cladiri preferate din capitala.

Pentru concertul de jazz in gradina palatului am ales sa port o rochita usoara din voal si bijuterii din sidef, aceleasi pe care le-am purtat pentru prima data in cea mai frumoasa zi din viata mea acum trei ani, ziua nuntii. Sandalele impletite din piele intoarsa au fost un foarte bun companion vara aceasta, fiind comode, dar in acelasi timp usor de asortat.

In final va recomand sa o ascultati pe Luiza Zan, preferabil live, vocea ei cristalina va va indemna la visare si va va aduce un zambet larg pe buze.

 

~Outfit~

Dress: Zara

Shoes: Mango, available here

Bag: Mango

Jewelry: B&B Collection