Cartile lunii ianuarie

In prima luna a anului am apucat sa citesc doar doua carti, care insumeaza insa aproximativ 1100 de pagini, asa ca ma declar cat de cat multumita.

Prima carte, Preaiubita de Toni Morisson a fost tema lunii la clubul de carte cititOARE. Am procurat-o de la Bookster si am inceput sa o citesc in timpul vacantei la Paltinis. Pretentiile mele erau mari, vazand ca e vorba de o carte care a luat premiul Pulitzer pentru fictiune. Am fost insa dezamagita de modul cum a fost construita actiunea, de existenta fantomei, de metaforele folosite de scriitoare pentru a descrie tot felul de lucruri ingrozitoare. Nu-mi pare rau ca am citit-o, deoarece a reprezentat o incursiune autentica in viata oamenilor de culoare cu cativa ani inainte de razboiul de secesiune. Subiectul romanului a plecat de la un caz real, o femeie de culoare si-a omorat copilul, preferand sa-l crute astfel, ca sa nu mai treaca prin chinurile si umilintele prin care a trecut ea. Lectura a fost o experienta dureroasa si coplesitoare.

Cea de-a doua carte citita a fost as zice in top cele mai bune cinci carti citite pana acum: O viata marunta de Hanya Yanagihara. Acest roman a fost cartea lunii la Clubul Parintilor Pre(a)ocupati de lectura. Mi-a placut mult de la inceput, cand scriitoarea introduce cititorul in lumea personajelor, patru prieteni studenti care locuiesc impreuna in campusul universitar.

M-a facut sa-mi amintesc de anii mei de stat in camin. Locul in care locuiesc este descris la un moment dat ca dormitor victorian. Ei aveau un living si acest dormitor cu patru paturi. Cand eram eu studenta, aveam doar o camera in care locuiau patru fete. Pe vremea cand stateam in Leu imi amintesc ca ne-am trezit cu plosnite intr-o zi, iar atunci am fost mutate la modul pe perioada dezinsectiei. Acest modul avea doua camere si ni s-a parut un fel de upgrade.

Ceea ce am apreciat la cei patru, Jude, Malcolm, J.B. si Wilhem este faptul ca au ramas prieteni. Un lucru destul de greu de realizat in realitate.

Din experienta anilor petrecuti in camin, unde mi-am cunoscut si prietenele de azi, dar unde am intalnit si firi total opuse, situatia prezentata in carte mi se pare mirifica.

Binenteles ca au mai aparut si conflicte. Jude este personajul principal si o mare parte din carte am fost foarte curioasa sa-i descopar trecutul. Piesa cu piesa de puzzle este dezvaluita, intr-un stil absolut minunat de scriitoare. Exista insa multa durere si trauma, insa am fost pregatita psihic pentru asta de catre colegele mele de la club, care erau mai avansate cu lectura.

Azi dimineata am terminat-o de citit si mi-au dat si cateva lacrimi la pasajul in care Jude isi imagineaza cum ar fi fost viata lui daca nu ar fi fost abandonat de parinti, daca nu ar fi fost abuzat sexual si batut cu cruzime de catre cei in care avea incredere, daca nu ar fi avut accidentul provocat de doctorul Traylor, daca Harold si Julia ar fi fost parintii lui de la inceput si ar fi crescut intr-un mediu iubitor.

Am apreciat la el ambitia si faptul ca s-a descurcat atat de bine profesional, devenind un avocat de succes. L-am compatimit insa si mi-a parut rau de el pentru ca desi s-a inconjurat de persoane care il iubeau si ii doreau binele, nu a fost in stare sa ceara ajutor, sa-si vindece traumele, sa lase in urma copilaria dureroasa si sa se bucure de tot ceea ce a construit la maturitate prin fortele proprii.

Mi-a placut acest roman pentru atat de multe motive:

  • plimbarile virtuale prin New York, orasul in care cei patru prieteni locuiau
  • incursiunile arhitecturale prin intermediul caselor proiectate de Malcolm, arhitectul
  • lumea artei prin ochii lui J.B. pictorul, expozitiile sale prezentate cu lux de amanunte
  • modul atat de profund in care a fost scrisa, nu ai cum sa ramai indiferent citind aceasta carte

Atunci cand am dicutat despre ea la clubul de carte, fiecare participanta spunea cand i-au dat lacrimile pe parcursul lecturii. Eu le ascultam spunand fie ca au plans si cate o suta de pagini la rand, fie ca anumite momente au fost prea greu de dus si au provocat lacrimi.

Eu am rezistat eroic pana la final, cand parca toata durerea din povestea lui Jude s-a acumulat si nu am mai rezistat. Ma bucur ca am avut oportunitatea sa citesc o carte atat de buna.

Este momentul sa ma gandesc la planul de lectura pentru luna februarie. Voi termina de citit Minciuni pe capanea de Irvin Yalom, iar apoi voi citi Necredincioasa de Ayaan Hirsi Ali (cartile pentru cluburile de carte de la sfarsitul lunii februarie).

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.