Pe urmele Cavalerilor Ioaniti

Dupa ziua petrecuta in Mellieha, am zis sa alternam plaja cu vizitarea insulei, asa ca in urmatoarea zi m-am trezit pregatita pentru o lectie de istorie in La Valetta. Din orice punct al insulei se ajunge usor in capitala, iar daca la inceput am fost descurajata de programul autobuzelor, intervalul de succedare fiind de 60 de minute, mi-am dat seama ca orarul oricum nu se respecta, dar nu cred ca am stat vreodata mai mult de 20 de minute in statie, chiar daca au fost zile cand am mers si cu 8 autobuze. La prima vedere Valletta mi s-a parut aglomerata si nu intelegeam ce e cu covoarele atarnate pe strada Republicii, artera principala. Aveam sa aflu doua zile mai tarziu, asa ca deocamdata pastram suspansul. Aveam pe lista doua obiective importante de vazut: Saint John Co-Cathedral si Grandmaster’s Palace. La ambele in pretul biletului de intrare a fost inclus si audio guide, ceea ce pe mine m-a incantat deoarece ador sa ascult povesti despre locuri frumoase. Catedrala mi s-a parut imensa, cu foarte mult aur si sculpturi pazite de ingeri grasi (not my thing). Eram obisnuita de la Roma cu maretia catedralelor catolice, insa am fost surprinsa de multe lucruri aici pe care o sa le dezvalui pe parcurs.In podeaua de marmura a catedralei sunt cavourile celor mai importanti cavaleri ioaniti. Ce m-a impresionat cel mai mult la aceasta catedrala este o pictura care reprezinta taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. Modul cum cade lumina si expresivitatea personajelor m-a tinut cateva minute bune in fata operei de arta. Dimensiunile tabloului 361cm x 520cm fac foarte usor de observat cel mai mic detaliu. Se observa usor muschii calaului, oroarea femeii care isi pune mainile in cap, in contrast cu indiferenta celeilalte, dar si groaza celorlalti detinuti la vederea crimei. Pata de culoare este data de mantia Sfantului Ioan, dar si de sangele acestuia, care cuprinde semnatura artistului, Caravaggio, un pictor italian. Dupa catedrala am vizitat Grandmaster’s Palace care cuprinde Parlamentul, insa gazduieste si presedintele, iar de aceea accesul este restrictionat in cele doua curti interioare si prin palat. Am vazut insa armura si coifuri cat pentru toata viata, mai exact vreo 2000 si am ascultat cuminte povestea fiecarei perioade si evolutia armurii de-a lungul timpului. Cum puteau sa se lupte oamenii aia cu un coif de 10 kilograme pe cap este peste puterea mea de intelegere, dar trecem peste asta. Cat cantarea intreaga armura, plus sabia, nici nu vreau sa-mi imaginez! Din punctul meu de vedere se poate sari peste vizita la acest obiectiv, asta si pentru ca nu sunt pasionata de arme si armura. Biletul de intrare este 10 euro. A urmat apoi partea relaxanta, plimbarea de o ora si jumatate cu vaporasul pentru a vedea Valletta din larg si a afla mai multe despre istoria orasului. Plecarea a fost din Sliema asa ca am luat un ferry care ne-a dus acolo in maxim 10 minute. Pretul croazierei a fost de 16 euro (a inclus si deplasarile in Sliema si inapoi) si se afla pe locul intai in topul meu de lucruri de facut in Valletta. Cam asa mi-am petrecut a treia zi de vacanta. Am mai poposit prin Valletta si in alte seri, cand am avut parte de surprize ce urmeaza sa fie povestite pe larg in episodul urmator.

Rochita purtata am primit-o chiar in seara dinaintea plecarii in vacanta. Nona a facut-o fara nici o proba, tinand cont de faptul ca imi place foarte mult galbenul si croielile clos. M-a sunat doar cu o ora inainte sa plec de la birou sa-mi spuna ca trebuie sa trec pe la gara sa iau un pachet. Habar nu aveam ce trimite si nici nu intelegeam de ce trimite ceva din moment ce eu ma pregateam s-o intind. Cand am ajuns acasa si m-am imbracat cu ea am dansat timp de jumatate de ora singura prin casa, facand piruete si mutandu-ma de la o oglinda la alta. Cand eram mica aveam foarte multe fuste clos, iar uitandu-ma acum la pozele de mai jos imi dau seama ca pozitia mea este in cele mai multe cadre ca cea de la scoala, la festivitatea de premiera. Lipseste diploma si coronita. Nu pot sa-mi ascund entuziasmul purtarii unei astfel de croieli!

14                                                                 Misterul Carpetelor pe Strada Republicii

1                                                               Curtea interioara la Grandmaster’s Palace

13                                                                 Coridoarele Palatului Parlamentului

5                                                                    Valletta, un oras pentru sportivi

3                                                 Armura in Grandmaster’s Palace

2                                       The Ambassador’s Hall in the Palace State Rooms

64 7 9 11 10 12                                                                 The beheading of Saint John the Baptist, pictat in 1608

4 thoughts on “Pe urmele Cavalerilor Ioaniti

    1. Draga Andra, a facuta de mama mea. Ea a ales materialul, modelul si a cusut-o fara sa ma probeze macar o data. Nona is the best!

  1. Frumoase poze, Ivona, si mult soare! Ai fost de curand?
    Se pare ca rochita este un hit! Sade bine 🙂
    Fiind o insula mediteraneana, m-astept sa faci un review si despre lumea culinara a maltezilor, influente siciliene, africane? (Pics or it didn’t happened!)
    Auzi, crezi ca bomboanele Maltesers au fost inventate de ei? 🙂

    1. Draga Bogdan, ma bucur ca iti place rochita. Am fost in Malta acum doua saptamani. Ajung si la partea culinara, serialul doar ce a inceput! Cu poze, binenteles, ca de fiecare data. Bomboanele alea le vedeam peste tot, insa in afara de nume nu au nici o legatura cu Malta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *