Introspectie de septembrie

Luna septembrie este de obicei pentru mine cea mai fericita luna din an. Da, nu este decembrie, cu sarbatorile si avalansa de cadouri sau vreo luna de vara cu plaja, plimbari si distractie cu prietenii, nici macar ianuarie, luna in care m-am nascut. Toata energia pozitiva a experientelor frumoase de peste vara se cumuleaza si face ca in septembrie sa ma trezesc zilnic cu un zambet mare pe fata. Asta am remarcat in anii trecuti. De obicei, in septembrie inca am un program incarcat de activitati in aer liber, inca fug din Bucuresti in te miri ce excursii dar in acelasi timp incerc sa nu ratez nici un eveniment interesant prin oras. Imi amintesc cu nostalgie de inceputul de toamna de anul trecut, de evadarea in Retezat, cu crosul din jurul Palatului Parlamentului, de festivalul Balkanik, de expozitia de istorie a modei la Muzeul de Istorie, dar si de excursia in Florida, Orlando si Miami. Revenind in prezent, nu pot sa nu compar luna septembrie de anul acesta cu cele din anii interiori. Despre luna care doar ce a trecut, sunt destul de putine de spus. In afara de vizite la doctor sau plimbari prin parc cu bebelusa, am iesit de una singura din casa o singura data pentru Provision Day Conference. Dar stai, asta a fost pe 1 octombrie, se pare ca nu am iesit deloc in septembrie fara junioara. O luna fara teatru, fara concerte, cine ar fi zis ca asa poate arata cea mai frumoasa luna pe care am trait-o pana acum?

Nu as fi crezut ca prezenta ei va substitui orice forma de distractie de pana acum, ca doar stand cu ea in brate in balansoar ma voi simti mai bine decat in cea mai tare croaziera, ca zambetul ei ma va emotiona mai mult decat cea mai dramatica piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata. Fara nici un dubiu, experienta de mama le intrece pe toate cate le-am trait pana acum, si am sentimentul ca aventura abia acum incepe. Otilia imi este cel mai bun companion, vorbesc toata ziua cu ea, ii povestesc vrute si nevrute, ii explic diverse lucruri, ii citesc povesti si ascultam impreuna de la simfonii la muzica anilor ’90. Cand va incepe si ea sa-mi raspunda, atunci efectiv o sa ma topesc de dragul ei…

Octombrie, sper sa fii la fel de frumos! Nu vreau decat vreme frumoasa pentru sesiuni foto in peisaje urbane tomnatice, must si cat mai multa placinta cu dovleac! Sa ne bucuram de toamna, zic! povesti

3 thoughts on “Introspectie de septembrie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *