Despre toamna care a trecut

Uitandu-ma la ultimul post publicat, cred ca avem de-a face cu cea mai lunga pauza de scris din istoria blogului. Cum toamna isi ia usor la revedere de la noi, simt nevoia sa povestesc un pic cum a fost acest sezon pentru mine.

L-as denumi anotimpul schimbarilor deoarece o data cu venirea toamnei am decis sa renunt la rolul de mama full time, sa-mi reiau activitatea si totodata sa-mi schimb jobul.

Intorcandu-ma la serviciu, am pretuit si mai mult fiecare moment petrecut cu Otilia si am incercat sa profit la maxim de timpul nostru. Un inconvenient a fost faptul ca nu am mai apucat sa fac atat de multe fotografii cu ea, Google Photos ma invita zilnic sa redescopar ce faceam noi acum un an, insa incerc sa recuperez cu pozele in weekend. Imi propusesem sa vedem fiecare mare parc al capitalei toamna aceasta, insa ne prinde iarna din urma si noi mai avem de bifat.

Imi trec acum prin minte cateva momente:

  • un moment amuzant – grabindu-ma sa ajung la sala, intr-o dimineata, mergand in ritm alert imi dau seama ca incepe sa ma doara piciorul si incep sa schiopatez. Toata ora de zumba am incercat sa fac miscarile cu precautie maxima, dorindu-mi doar sa mai plec intreaga de acolo. Cum nu reusesc sa ajung la sala decat foarte rar, parca si atunci soarta mi-e potrivnica 🙂 La conditia mea fizica, drumul pana la sala e in sine un efort si trebuie facut cu grija.
  • un moment terifiant – noaptea in care Otiliei i-a fost rau pentru prima data si am constientizat in ce carusel de emotii m-am aruncat atunci cand am devenit parinte si cat de neputinciosi putem fi cateodata in fata unei probleme de sanatate…

Trecand la lucruri mai vesele, vin cu recomandarile mele pentru acest sezon:

  • O piesa de teatru – 30 Plus – un spectacol savuros cu 6 fete minunate. Am ajuns la ea pentru ca mi-am dorit sa o revad pe scena pe Dana Rogoz, a fost o alegere foarte buna, am petrecut aproape doua ore razand in hohote, dar si emotionandu-ma pe alocuri. Piesa este dinamica, efervescenta, iar actritele atat de energice! Mergeti sa o vedeti, va asigur ca nu veti regreta. Se joaca la Godot si mai multe detalii gasiti aici. Piesa se joaca si diseara.
  • Un film – Snowden – povestea lui Eduard Snowden m-a fascinat de cand am citit prima data de acest subiect. Imi amintesc ca la conferinta de securitatea informatiei DefCamp acum vreo doi ani, s-a discutat si acest subiect, si abia asteptam sa aflu mai mult. Tot cu sufletul la gura am vazut si filmul si mi-a placut, chiar daca a fost putin diferit fata de cum imi imaginam eu lucrurile.
  • O carte – Din ultimele carti citite, cea mai buna este de departe Magicianul de John Fowles – o poveste atat de ciudata, dar interesanta, o carte care mi-a dat mult de gandit. A scris si Evelina despre ea aici. Ecranizarea din 1968 mi s-a parut insa deplorabila. Dupa magicianul, am citit Mic dejun la Tiffany de Truman Capote, care nu m-a imresionat cu nimic, desi filmul este o capodopera. Ceea ce m-a dus la urmatoarea dilema: cum se poate ca dupa un roman atat de bun, sa iasa un film atat de dubios, insa dupa o carte care nu are nimic deosebit sa se faca un film care ramane de referinta in istorie?

Acum ma lupt cu Solenoidul lui Cartarescu si sper sa razbat pana la urma. Romanul este masiv, are 840 de pagini si sunt la ultima parte. Voi reveni cu o recenzie dupa ce termin de citit.

Tinuta de mai jos, usor scolareasca, este inspirata de articolul Gabrielei Urda, al carui blog il urmaresc cu interes pentru sfaturile vestimentare binevenite. Mi-ar fi placut sa fac mai multe sedinte foto toamna aceasta, dar poate recuperez in urmatorul sezon.

t8 t4 t5 t2 t1

t6~Outfit~

Shirt: By Nona

Sarafan: By Nona

Boots: Il Passo

Coat: Guess By Marciano

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *