4 ani de blog sau viata la 31

Nu-mi vine sa cred ca m-am apucat de scris aici deja de 4 ani, iar cum asta e luna aniversara atat a mea, cat si a blogului, ar merita punctate cateva idei.  Cand imi amintesc cum eram eu la 27 imi dau seama cat de mult m-am maturizat. Mi se pare un timp atat de indepartat, parca ma gandesc la copilarie. Nu mai stiu exact, dar cred ca la aniversarea de 28 cantam tarziu in noapte la karaoke prin Centru Vechi melodia We are young. Ei bine, la 31 parca nu mai am acelasi avant sa fac lucruri curajoase. Am constat cu parere de rau ca nu mai sunt dispusa sa-mi asum nici cele mai mici riscuri. Din aceste considerente am spus pas si atunci cand am avut ocazia sa ma dau intr-un topogan cu apa dar si cand puteam sa ma dau cu sania. Riscul de a ma accidenta m-a facut de fiecare data sa refuz distractia. La fel si cu karaoke, riscul de a fi caraghioasa (stiu bine ca nu am voce) e mai important decat distractia. Nu stiu daca varsta e de vina sau faptul ca am devenit mama m-a responsibilizat atat de mult. Cu siguranta e si asta. Cert e ca de cand sunt 30+ au fost momente cand am afirmat cu tarie: “Doamne, ce praf e noua generatie!” – referindu-ma la copiii de 10-12 ani. Asta e primul semn de imbatranire, as zice 🙂 Imi amintesc ca mergand intr-o excursie cu niste copii de scoala generala am ramas socata de numarul de selfie-uri facute pe minut, atat de fete, cat si de baieti (!!). Ma gandeam atunci amuzata ca poate am fost si noi prostuti in felul nostru cand eram mici, dar ca astia cu siguranta nu am fost!

In alta ordine de idei, ultimul an a fost tare frumos si asta datorita Otiliei. Mi-a pus un zambet mare pe fata in fiecare dimineata, chiar daca de cele mai multe ori incercam sa o lamuresc sa mai dormim un pic. Oricat de greu ar fi uneori, viata cu un copil e atat de frumoasa! Mai bine de jumatate de 2016 am fost mama cu norma intreaga si ma bucur ca de cand mi-am reluat activitatea am oportunitatea sa lucrez de acasa pentu a fi mai aproape de ea. Nu este zi sa nu zica sau sa nu faca ceva amuzant, este tare draguta perioada asta in care incepe sa vorbeasca usor si imita tot ce vede.

Sarbatorile, si iarna in general este mai frumoasa cu un copil. Maine mergem iar pe derdelus, continuarea povestii despre viata la 31 in episodul urmator.

Winter joy #amintirileotiliei #snow #snowman #familyiseverything #igersbucharest #igersromania

A post shared by Ivona Rustem (@ivonique) on

1 thought on “4 ani de blog sau viata la 31

  1. La multi ani si cat mai multe “caractere” 🙂

    Sa stii ca am prins si noi perioada de selfieuri si poze ..dar cu primele cannon-uri 😀 prin scoala si generatie…. ce vrei tehnologia avanseaza si trebuie sa ne adaptam si noi! 🙂

    Mie mi-s dragi astia mici, chiar daca sunt diferiti fata de noi! Sunt surprinsa de fiecare data si de lucrurile pozitive ce le vad la ei, carti citite, proiecte si idei surprinzatoare …cu care nu as reusi sa ma compar dand filmul inapoi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *